MOŞUL DE LA RÂMEŢI

MOŞUL DE LA RÂMEŢI

85023820_854740374957400_8078006217240215552_n

Nu trebuie să constituie un motiv de mirare că, la origine, cuvântul babel a fost un calificativ, nu un nume propriu. Această afirmație este valabilă și pentru alte cuvinte care s-au folosit în arealul carpato-danubiano-pontic, precum kogaionon sau sarmizegetusa.

Bunăoară, mulţi autori din ziua de astăzi consideră că Masivul Bucegi a fost Kogaionon-ul, muntele sacru al dacilor, în peştera căruia s-a retras Zalmoxis, menţionat de Strabon în scrierea sa „Geografia” (Rerum Geographicarum). Într-adevăr, până la un punct trebuie dat dreptate celor care identifică Masivul Bucegi cu Kogaiononul. Dar, de fapt, la fel ca şi cuvântul babel, kogaionon era mai degrabă un substantiv comun devenit calificativ, nu un nume propriu. Termenul de kogaionon nu desemna doar un singur munte, ci mai mulţi, căci orice munte care era ornat cu astfel de artefacte litice putea primi acest nume. Şi Ceahlăul era un kogaionon, şi Muntele Gugu, şi Munţii Rarău, şi Munţii Căpăţânii, sub care se află peştera Polovragi.

Acelaşi lucru se poate afirma despre cuvântul „sarmizegetusa”, care la origine a fost un substantiv comun care desemna o capitală (eventual a unui trib).

În toate zonele pe care le-au considerat importante strămoşii românilor au cioplit artefacte litice impresionante; unul dintre ele este Moşul de la Râmeţi. (foto)

CG – DACIA PRIMORDIALĂ; FOTO – CG