AFIRMAŢIA CĂ OMUL A APĂRUT ACUM UN MILION DE ANI  ESTE ABSURDĂ

Afirmaţia „ştiinţifică” că că omul ar fi apărut pentru prima oară cu un milion de ani în urmă este absurdă în lumina statisticilor populaţiei.

Deşi pînă în perioada modernă nu deţinem date precise despre populaţie, putem studia creşterea populaţiei în funcţie de un model rezonabil, comparînd implicaţiile acestui model pentru orientările moderne şi, pe această bază, extrapolînd apoi în trecut. Există mai multe modele ce ar putea fi folosite în acest scop.

Statistica populaţiei poate fi făcută să se încadreze într-o cronologie evoluţionistă numai prin manipulări grosolane ale modelului, de fapt numai utilizînd un model arbitrar, conceput să se conformeze evoluţiei, şi nu un model raţional care să se conformeze datelor ce le deţinem asupra populaţiei. Toate acestea pot fi ilustrate prin următoarele calcule matematice ale ratelor de creştere ale populaţiei.

Presupuneţi că pămîntul avea o populaţie iniţială de doi oameni gata să-şi asume responsabilităţile de soţ şi soţie, iar apoi de părinţi. Mai presupuneţi că media de copii pe familie (care cresc pînă la maturitate şi căsătorie) era de 2c, cu c băieţi şi c fete. In generaţia imediat următoare au existat atunci c familii (şi 2c indivizi, plus primii 2 încă în viaţă). A doua generaţie, pe aceleaşi considerente, va conţine c x 2c, sau 2c2 indivizi. în generaţia a treia vor exista 2c3 indivizi şi aşa mai departe. Cifra totală a indivizilor din lume la capătul a n generaţii, presupunînd că nu s-a produs nici o moarte, poate fi calculată astfel:
Sn = 2 + 2c + 2c2 + 2c3 + . . . +2cn

Suma S poate fi calculată direct. Înmulţiţi ambele părţi ale ecuaţiei (1) cu c:
Sn(c) = 2c + 2c2 + 2c3 + 2c4 + . . . + 2cn + 2cn+1 Scăzînd prima ecuaţie din cea de mai sus: Sn(c)-Sn = 2cn+1 -2, sau S„(c-1)= 2cn+1 -2 împărţind totul la (c -1), rezultă suma 2cn+1-2 S„=-(c- 1) Astfel,(c- 1)

Totuşi, numărul de oameni reprezentat de Sn va trebui redus cu numărul celor care au murit începînd cu prima generaţie pentru a se obţine populaţia reală. Aşadar, oamenii care muriseră deja la vremea generaţiei n-ar fi cei din generaţia (n-x), sau de mai devreme. Atunci populaţia totală la generaţia n, combinînd ecuaţiile 2 şi 3, devine: Pn = Sn – S n-x =2(cnx+1)(cx-1)
Pn = (c-1)

Pe scurt, ecuaţia 4 va da populaţia lumii la n generaţii de la prima familie, cu o durată medie de viaţă de x generaţii şi o medie a copiilor care cresc pînă la maturitate şi căsătorie de 2c de familie. Ecuaţia demonstrează limpede cît de rapid poate spori populaţia în condiţii favorabile.

De exemplu, presupuneţi c=2 şi x=2, ceea ce este echivalent cu a spune că o familie obişnuită are 4 copii care ulterior vor avea familii proprii, şi că fiecare pereche de părinţi apucă să-şi vadă toţi nepoţii. Pentru aceste condiţii, cîtuşi de puţin iraţionale, tabelul arată, în dreptul numerelor indicate ale generaţiilor, populaţiile calculate pe baza ecuaţie, 4.

Tabelul – Calculul extins al populaţiei pentru familia de 6 membri
Generaţii Populaţia
5 96
10 3.070
15 98.300
20 3.150.000
30 3.220.000.000

Acest ultim număr este aproape egal cu actuala populaţie a lumii, astfel că în asemenea condiţii ar fi suficiente doar 30 de generaţii pentru a se produce o populaţie egală cu cea de azi. După 31 de generaţii, populaţia ar fi de 6,5 miliarde.

Evident, următoarea întrebare este: Care este durata unei generaţii? Din nou ipoteza rezonabilă ar fi că în medie căsătoria are loc la vîrsta de 25 de ani şi că pe la 35 de ani cei 4 copii se vor fi născut. Atunci nepoţii se vor fi născut la vremea cînd părinţii îşi vor fi trăit durata alocată de 70 de ani. Astfel, generaţia este de aproximativ .35 de ani. Mulţi consideră generaţia de numai 30 de ani.
Aceasta ar însemna că practic întreaga populaţie mondială actuală s-ar fi putut produce în aproximativ 30 x 35, sau 1050 de ani!

Faptul că în realitate a fost nevoie de mult mai mult timp pentru a se aduce populaţia mondială la dimensiunea ei actuală, arăta că mărimea familiei obişnuite este mai mică de 4 copii, sau că durata de viaţă este mai mică de 2 generaţii, sau amîndouă.

Pentru a face o comparaţie, să presupunem că familia obişnuită are numai 3 copii, şi că durata de viaţă este de 1 generaţie (adică, c = 1,5 şi x = 1). Atunci, din ecuaţia 4 rezultă cifrele din Tabelul alăturat.

Tabelul – Calculul extins al populaţiei pentru familia de 5 membri
Generaţii Populaţia
10 106
20 6.680
30 386.000
52 4.340.000
Astfel, în asemenea condiţii ar fi nevoie de 52 de generaţii ca să rezulte populaţia mondială actuală. La 35 de ani per generaţie, aceasta ar însemna tot numai 1820 de ani. Evident, a presupune chiar şi 3 copii de familie este prea mult raportat la întreaga istorie a omenirii.

Totuşi, media trebuie să fie mai mare de 2 copii de familie, altminteri populaţia ar fi rămas statică. Devine cît se poate evident că rasa umană nu poate fi prea veche!

Dacă admitem ipotezele foarte conservatoare de mai sus (x — 1 şi c = 1,5) pentru cele peste 28 600 de generaţii presupuse a fi trăit în prezumtivul milion de ani al vieţii omului pe pămînt, populaţia pămîntului ar trebui să fie acum de peste 105000 de oameni! Acest număr, care poate fi redat prin 1 urmat de 5000 de zerouri, este inimaginabil de mare.

Cronologia
Cf Bibliei, Potopul s-a produs cu aproximativ 4300 de ani în urmă. Actuala populaţie a lumii provine iniţial de la cei trei fii ai lui Noe (Gen. 9:19). – vezi NOTA 1

Ca să fim ultraconservatori, presupuneţi că o generaţie este de 43 de ani şi că astfel de la potop au existat doar 100 de generaţii. Ca să producă o populaţie mondială de 4,6 miliarde de persoane, soluţia lui c din ecuaţia 4 este următoarea: 4.600.000.000 = 2(c)100 din care:c = (2.300.000.000) 01 = 1,24 (aproximativ 1 1/4)
Astfel, familia obişnuită trebuie să fi avut 2,5 copii pentru a aduce populaţia la mărimea ei actuală într-un răstimp de 100 de generaţii. Acest fapt este cît se poate de logic.

Tot ce ştim despre creşterea populaţiei se bazează pe datele din ultimele două secole. Cifre sigure de recensămînt nu există desigur decît pentru timpurile moderne. Dacă populaţia pămîntului a început cu numai 4300 de ani în urmă, nu era nevoie să sporească decît la rata de 0,5 la sută pe an pentru a ajunge la populaţia actuală. Această rată de creştere a populaţiei este substanţial mai mică decît cea actuală de aproape 2,0 la sută pe an. Astfel, există o rezervă suficientă pentru perioade îndelungate cînd rata creşterii trebuie să fi fost mai mică decît media de 0,5 la sută. Mai mult, nu există dovezi palpabile că creşterea populaţiei ar fi fost întîrziată de războaie şi de epidemii. Ultimul secol, care a cunoscut cea mai mare creştere a populaţiei, a fost de asemenea martorul celor mai distrugătoare războaie din întreaga istorie, precum şi a celor mai teribile epidemii şi foamete.

Este interesant de observat că cele mai corecte estimări laice ale populaţiei mondiale la data naşterii lui Hristos oferă cifra probabilă de aproximativ 200 de milioane. Dacă aplicăm formula noastră, folosind cifra foarte conservatoare de 2,75 de copii pe familie, o durată medie de viaţă de numai o generaţie (de 40 de ani), iar începutul creşterii populaţiei cu 2 oameni în 2340 î.d.Hr., calculele dau o populaţie probabilă de 210 de milioane pentru vremea respectivă.

Conchidem astfel că tot ce „se cunoaşte în realitate despre populaţiile prezenţe sau trecute poate fi explicat rezonabil şi logic pe baza unui început situat cu numai aproximativ 4300 de ani în urmă ţinând cont desigur de efectele războaielor şi ale catastrofelor naturale.

Mergînd mai departe şi considerînd posibilitatea ca omul să fi apărut prin procesul evoluţiei, ajungînd la condiţia sa umană cu circa un milion de ani în urmă, şi presupunînd iarăşi generaţiile de cîte 40 de ani, ecuaţia 4 indică o valoare a lui c de numai 1,001 sau chiar mai puţin. Astfel, media de copii per familie nu ar trebui să fie decît de 2,002 pentru a da populaţia mondială actuală în decursul unui milion de ani. Fireşte, dacă familia obişnuită ar fi constituită din exact 2 copii, nu ar mai exista nici un spor de populaţie. Pe această bază, totalul de oameni din ultimul milion de ani ar fi cifra fantastică de 3000 de miliarde!
CEEA CE ESTE IMPOSIBIL.

Concluzie finală: afirmaţia că omul a apărut pentru prima oară cu un milion de ani în urmă este absurdă în lumina statisticilor populaţiei.

noza 1 – COMENTARIU (CG): 1- Dacă se iu în calcul rezonanţa Schumann dar şi alţi factori, potopul din vremea lui Noe s-a produs cu aproximativ cu 7000 de ani în urmă. 2 – La cei trei fii ai lui Noe se mai pot adăuga între 1 şi 2 familii iniţiale, apărute după potop.

apud – Henry Morris.