ALCHIMIA

VITRIOL

OPUS MAGNUM

Principiile alchimiei postulează unitatea şi simplitatea ultimă a ansamblului cunoaşterii, deloc departe de concluziile fizicii particulelor.

Sublima transmutaţie: materia neagră trebuie să strălucească asemenea unui diamant. Atunci alchimistul va găsi piatra ascunsă. Cu alte cuvinte VITRIOL (visita interiora terrrae rectificandoque inveniens occultum lapidem – vizitează părţile interioare ale pămîntului, prin rectificare vei găsi piatra ascunsă).

*
Termenul alchimie provine din arabul al-kimiya sau al-khimiya, care e compus din articolul al și cuvântul grec khymeia (χυμεια) care înseamnă a topi , a lipi, a împreuna. Alți autori consideră și expresia Al Kemi, care înseamnă artă egipteană, mai ales că egiptenii își numeau pământul Kemi (hieroglifa kmt),

Magnum opus (uneori Opus magnum), operă fundamentală a alchimiei era obţinerea Pietrei filozofale (în latină: Lapis philosophorum, în arabă: El Iksir, de unde și cuvântul „elixir”) cu ajutorul căreia alchimiștii afirmau că pot transmuta metalele inferioare în aur.

Când metalurgia egipteană a fuzionat cu filozofia greacă și cu misticismul Orientului Mijlociu, în secolul I, a luat naștere alchimia, predecesoarea chimiei moderne.

Alchimia nu era doar o formă de investigare a naturii, ci și o disciplină filozofică și spirituală. Principiile alchimiei postulează unitatea şi simplitatea ultimă a ansamblului cunoaşterii, deloc departe de concluziile fizicii particulelor.

Toate obiectele, de la aştri la părţile corpului, sunt prinse într-o reţea de corespondenţe. Dar pentru alchimişti, cei puţin pentru cei antici, este vorba de metafizică, de o poezie a universului.

În evul mediu însă alchimiştii sunt cei care vor predica ferm necesitatea recursului la experienţă, fiind de altfel primii care se folosesc de laboratoare, situate mai întâi în mănăstiri. Alchimiştii vor descoperi tehnici de purificare a alcoolului, aplicându-le în extragerea esenţelor din plante, utilizate ulterior în scopuri medicinale.

Când începe să se dezvolte chimia, alchimia nu dispare brusc, ci coexistă cu ea, după cum sugerează şi lucrările secrete ale lui Newton, care vede în ea o posibilitate de a identifica intenţiile Creatorului.

Alchimiştii caută elixirul universal, piatra filosofală. Metalele ordinare sunt avataruri imperfecte ale aurului. Iar aurul este metalul nemuririi, cine şi-l alătură ajunge magic la longevitate.

Medicamentul este descris în enciclopedia lui Johann Alsted drept “spiritul lumii, care atunci când intră în principiul unei lăptuci, devine lăptucă, într-un trandafir devine trandafir, când intră în sare, sulf, aur, copac, animal, devine sulf etc.”

Opus alchemicum – Opera alchimică cuprindea trei stadii:opera de negru, alb şi roşu, care prin mai multe operaţiuni (calcinare, dizolvare, coagulare, sublimare, putrefacţie, revenirea culorilor, congelare) se terminau cu adăugarea pietrei roşii în mercurul încins, care o transformă în aur.

Opus alchemicum pentru obținerea pietrei filozofale cuprindea șapte proceduri împărțite în:

patru operațiuni:
putrefacție,
calcinare,
distilare,
sublimare;
trei faze:
soluție,
coagulare,
uniune.

Cele trei stadii fundamentale:

nigredo- acțiune asupra negrului, materia se dizolvă intrând în putrefacție;
albedo- acțiune asupra albului, materia se purifică, se sublimează;
rubedo- acțiune asupra roșului, stadiul final.

surse: wikipedia, articole semnate Dorin Ţimonea pt adevărulro, Irina-Maria Manea pentru historiaro etc