Trupele române primesc ordin să intervină. Era prima misiune de luptă a Armatei Române unite. Colonelul Călinescu şi regimentul său din Ismail, căruia i se adaugă întăriri din Galaţi şi Reni, pleacă în urmărirea intruşilor. Aceştia sunt ajunşi la Costangalia.
Are loc un episod emoţionant, în care comandantul român îi cere celui polonez să depună armele şi să facă cale întoarsă; acesta răspunde că nu doreşte să se bată cu românii, ci doar să meargă în ajutorul fraţilor lor. Românii mu acceptă şi le cer să nu intre pe teritoriul tânărului stat moldo-vlah. Polonii nu se conformează şi încep ostilităţile.

Raportul colonelui Călinescu, şeful Regimentului nr. 3 de linie, către comandatul Armatei, generalul Ion Emanoil Florescu, aşa cum a fost publicat în „Monitorul Óştei, nr. 37 din 13 iulie 1863, anul al 4-lea” sub titlul „Raport la Domn”, afirmă că au luptat 700 de ostaşi români contra 300 de ostaşi poloni. Lupta s-a soldat cu 17 morţi şi 48 de răniţi. În cele din urmă, după cum scrie în raporet, „luaţi în flancu şi de frontu prin trupele mele formate în 5 colóne, Polonii depuseră armele fără nici o condiţiune, după ce mai întîiu încercară a parlamenta. Ast-fel se termină acéstă mică espediţiune care din punctul de vedere al grăbniciei cu care trupele putură eşi din garnisónele lor, a marşurilor din cele mai repedzi şi a rezultatului dobîndit, dovedi în chipul cel mai evident că, graţie organisărei actuale a armatei trupele potu fi îndată mobilisate şi gata a intra în luptă; că Românulu n’ a degeneratu şi că ţérra póte conta pe braţul lui; în fine, prin resultatul dobînditu, că teritoriul nu póte fi călcat nepedepsitu” – scrie în raportul colonelului Călinescu, şeful Regimentului nr. 3 de linie, către comandatul Armatei.