CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI
ANUL DOMNULUI 1750 – VEDENIA
Era puţin înainte de leatul 7621 de la Facerea Lumii, Anul Domnului 1753. Să fi fost 1749 sau 1750, cine să mai ştie ?!
Vremuri grele în Valahia, Ţara Românilor; peste norod domneau în neorânduială şi alternanţă diverşi domni, unii mai luminaţi, alţii mai puţin luminaţi.
Între 1744 şi 1748 a domnit Constantin Mavrocordat, între 1748 şi 1752 a domnit Grigore al II-lea Ghica, între 1752 şi 1753 a domnit Matei Ghica; a urmat, între 1753 şi 1756, Constantin Racoviţă Voivod. Apoi, între 1756 şi 1758, a domnit iarăşi Constantin Mavrocordat.
Tradiţia locului vorbeşte despre un cioban care-şi păştea turma de oi chiar pe locul în care, ulterior, avea să fie construită biserica din satul numit Cruci.
În acea perioadă de timp, pe acele locuri era o întinsă pădure. Se ştie, fiind atestat în multe documente, că până aproape de mijlocul secolului al XVIII-lea, mare parte din suprafaţa Valahiei, de la Turnu Măgurele la Turnu Severin, de la Dunăre până la dealurile subcarpatice, era acoperită cu codri seculari.
Ostenit, lăsând câinii să-i păzească oile, ciobanul s-a aşezat la umbra unui copac, la liziera unei păduri. La un moment dat, adormind lângă acel copac, ciobanul a avut un vis, în care i-a apărut un înger care i-a poruncit să construiască, în acel loc, o biserică.
Trezindu-se din somn, speriat de conţinutul viu al visului, ciobanul a adunat turma şi câinii, şi a plecat din acel loc. S-a tot dus, departe de acele locuri. Se spune că s-a întors acasă la el, în satul natal, „peste Olt, la Arceşti”.
Trei ani mai târziu, ciobanul a poposit iarăşi cu turma în acele locuri. Probabil că deja uitase acel vis şi a nimerit, ca din întâmplare, în aceleaşi locuri. De data aceasta, ciobanul a avut o vedenie (viziune), în care i s-a repetat porunca iniţială: să construiască o biserică. Mai mult decât atât, se spune că i-a apărut în vedenie chiar şi planul pe care trebuia să-l aibă biserica.
Asupra naturii şi conţinutului exact al vedeniei pe care a avut-o ciobanul există informaţii sumare: unele surse vorbesc despre faptul că acestuia i-a apărut în vedenie un înger, alte surse vorbesc despre arătarea Domnului Iisus Hristos. După ce a avut vedenia, ciobanul nu s-a mai speriat. S-a încredinţat că totul va fi bine, căci cele mai multe oi din turmă i-au fătat câte doi miei, astfel că averea i-a sporit. Acesta a fost considerat de cioban un semn de la Dumnezeu. Astfel că ciobanul s-a pus pe treabă. Mai întîi, ciobanul a cioplit, pentru a însemna locul, patruzeci de cruci din copacii cei mai falnici ai acelei păduri. Nu a scos copacii din rădăcină; i-a cioplit aşa cum erau, în picioare. Aşa au rezultat patruzeci de cruci falnice; patruzeci de cruci cu rădăcină. Apoi, după o perioadă de timp, dar în decursul aceluiaşi an, 1753, ciobanul a demarat construcţia bisericii propriu-zise.
