35 – FIII LUMINII
Fiii Luminii desfăşoară neîncetat o activitate intensă pentru a exista omul, pentru a exista fiecare strat auric, pentru a exista umanitatea în ansamblul ei, pentru a exista planeta materială Pământ sau pentru a exista cosmosul. Fiinţele din lumea eterică spun că „dacă un înger şi-ar întrerupe lucrul chiar şi pentru o clipire, omul, aşa cum îl vedem noi, s-ar disipa în mii de sclipiri asemănătoare apei ce dispare în puterea soarelui„.
Fiii Luminii, sau după cum se numesc ei înşişi, Hemin Hem, adică Cei drepţi (Cei Sfinţi), sunt integraţi într-o ierarhie foarte riguroasă. Organigrama fiinţelor îngereşti este destul de complicată şi nu pare să concorde cu ceea ce s-a scris până în prezent. De altfel, relatările despre astfel de subiecte sunt destul de rare şi de incomplete. Gradul ierarhic al unei fiinţe îngereşti şi chiar al unei fiinţe umane poate fi estimat în funcţie de doi parametri: puterea şi tăria, care se manifestă la nivelul aurei şi al trupului de lumină. Cu cât puterea şi tăria unei fiinţe îngereşti sunt mai mari, cu atât strălucirea sa este mai intensă. Fiinţele îngereşti sunt ierarhizate după puterea şi tăria lor, la fel cum oamenii sunt ierarhizaţi în funcţie de puterea şi tăria corpului lor duh. În funcţie de putere şi tărie, fiinţele îngereşti îndeplinesc anumite activităţi, fără de care cosmosul n-ar putea funcţiona. În consecinţă, toate fiinţele îngereşti sunt incluse într-o organigramă cosmică, care este structurată pe funcţii şi pe grade, după putere şi tărie. Fiinţele din lumea eterică spun că , cu cât este mai înaltă pe scara ierarhică, cu atât o fiinţă îngerească munceşte mai mult şi desfăşoară activităţi mai complexe.
Aici trebuie să facem o constatare necesară, care ne va lămuri cum stau de fapt lucrurile cu gradele şi cu funcţiile ierarhiei de fiinţe îngereşti. În cosmosul spiritual nu există acea clasificare ierarhică strictă, pe funcţii şi pe grade, cum există – de exemplu – într-o mare instituţie, întreprindere sau într-o armată din lumea noastră. Afirmaţia că o fiinţă îngerească are un anumit nivel sau o anumită funcţie în ierarhie, este doar un mod de exprimare, util doar în lumea oamenilor. De fapt, fiecare fiinţă îngerească are un anumit domeniu de care răspunde sau pe care-l supraveghează, astfel încât nu este vorba despre o structurare strictă pe verticală. Este vorba, mai degrabă, despre o structurare pe orizontală a funcţiilor, în care nimeni nu este mai presus de celălalt. Fiecare duce la îndeplinire misiunea primită de la Dumnezeu. Structurarea pe verticală din lumea oamenilor are la bază principiul concurenţei, care nu există în cosmosul spiritual. Fiecare fiinţă – fie îngerească, fie omenească – este unică şi se află situată pe propriul său culoar, iar nu în concurenţă cu alta. Toate fiinţele din cosmos sunt fraţi, iar între fraţi nu există concurenţă. Dumnezeu a creat o asemenea abundenţă în cosmos, încât nimeni nu are de ce să ia ceva de la altul. Dacă o fiinţă doreşte să ia ceva de la altă fiinţă, în afară de ceea ce i-a dăruit Dumnezeu, înseamnă că a descoperit gustul lăcomiei – calitate luciferică prin excelenţă. În acest caz, îşi întoarce faţa de la Dumnezeu şi de la semenii săi, alegând o cale ce duce inevitabil spre o fundătură.
Astfel, există fiinţe îngereşti care se ocupă de un singur om – de exemplu, Îngerii Păzitori şi Îngerii Veghetori. Deasupra lor există fiinţe îngereşti care se ocupă de un grup mai mare de oameni, de o aşezare, de un popor sau de o naţiune. Deasupra acestora există alte fiinţe îngereşti, care se ocupă de o categorie specifică de oameni – de exemplu, de acei oameni care au corpul duh de o anumită culoare. În fine, deasupra tuturor se află fiinţele îngereşti care se ocupă de anumite segmente ale cosmosului sau de anumite elemente ale naturii.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)