POLOVRAGI

 POLOVRAGI
27625284_415350775563031_2509141460234757968_oInvariabil, orice basm românesc începe cu formula: “a fost odată un moş şi o babă” – sau “un împărat şi o împărăteasă” -, “că de n-ar fi nu s-ar povesti”, iar încadrarea temporală a evenimentelor descrise este destul de limpede redată: “în vremea când se băteau munţii cap în cap, când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; când se băteau urșii în coade; când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se, când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier”.

27655376_415350785563030_5361876414814262058_n

Cheile Polovragi, pe defileul Olteţului este locul unde doi munţi ai Căpăţânii „se bat cap în cap”.
Dintre toate teoriile lingviştilor moderni care au încercat să găsească etimologia exactă a cuvântului „polovragi”, doar cercetătorul Aurelian Sacerdoteanu a detectat sensul exact, de „câmpie vrăjită”; aşadar, etimologia cuvântului indică faptul că între cei doi munţi ai Căpăţânii ce se bat cap în cap exista cândva o „câmpie”.
Ultima reminiscenţă a acestei câmpii vrăjite ce s-a ridcat odinioară deasupra solului este o plantă cu propietăţi vindecătoare denumită tot „polovragi”, ce încă mai poate fi descoperită în zonă…

Nu întâmplător, în Peştera Plovragi şi-a găsit cândva Zalmoxis un locaş potrivit pentru a-şi iniţia adepţii, iar pe versantul situat deasupra peşterii a existat o cetate a dacilor.

27545626_415349098896532_8941999424400435100_n