DAOI – LUP SAU LUMINĂ?

cropped-MATRIX-GREEN-EXCLUSIVE.jpg

SECŢIUNEA:

DE PRIN LUME ADUNATE

images

DAOI – LUP SAU LUMINĂ?

27867553_414862292278546_2693613948902328254_n

Teoria conspiraţiei nu poate fi negată în totalitate, tot astfel cum nu poate fi negată în totalitate nici teoria coincidenţelor. Iar dacă teoria conspiraţiei nu poate fi negată în totalitate, înseamnă că în viitor trebuie să ne aşteptăm la surprize mari, căci dacă într-adevăr există o conjuraţie puternică ce se opune cunoaşterii de către opinia publică a unor informaţii cu privire la daci, înseamnă că aceste informaţii sunt extrem de fierbinţi şi pot aduce atingere sistemului actual de valori şi de înţelegere a lumii promovat de puternicii zilei. De fapt, în ziua de astăzi, puternicii zilei au devenit, sunt şi rămân puternici datorită faptului că au creat un sistem de valori şi de înţelegere a lumii ce le permite să rămână la putere.

27710150_414862482278527_8654110299570049006_o

Cât priveşte denumirea propriu-zisă de daci, încă se mai poartă discuţii. Bazându-se pe informaţiile furnizate de autorii antichităţii, majoritatea cercetătorilor moderni a presupus că denumirea străveche a daco-geţilor a fost daoi, care ar deriva din termenul indoeuropean dhawo-s sau dhau-ko-s, care înseamnă „lup”, fie din termenul dhau – care înseamnă „a sugruma”. Unii cercetători au mai adus în discuţie formele davus, dakoi, daos şi dauna, care, în mare, au cam acelaşi sens.
Totuşi, iar acesta este un aspect cât se poate de important, într-un lexicon grecesc realizat în secolul al V-lea înainte de Iisus Hristos, cuvântului daoi îi corespunde termenul grecesc de „lumină”, ceea ce schimbă radical datele problemei. Datorită unor motive care vor fi argumentate în paginile următoare, sensul de lumină pare să definească şi să explice mult mai exact denumirea de dac decât cea de „a sugruma”; este o eroare să afirmi că numele unui popor provine de acţiunea de a sugruma. Dacii nu erau un popor de sugrumători; nu erau nici măcar un popor de „lupi”, chiar dacă unii dintre ei, mai precis o confrerie mistico-războinică sau un contingent al oştirii dace şi-a ales ca totem şi stindard de luptă lupul, iar în timpul operaţiunilor militare se identificau ritualic cu lupii. Tot astfel, nici poporul roman nu trebuie confundat cu durii ostaşi ai legiunii a XII-a Gemini, care a fost formată de către Iulius Caesar din foşti condamnaţi la moarte, hoţi, ucigaşi etc.

Cu privire la denumirea de daci, un punct de vedere original i-a aparţinut lui Mircea Eliade, care afirma că dacii erau la origine nu o entitate etnică, ci o confrerie iniţiatico-războinică de „oameni-lupi”. Această confrerie era în fond o minoritate care şi-a impus superioritatea şi, de-a lungul timpului, chiar nu-mele, asupra populaţiei autohtone. Dacă iniţial, această minoritate şi-a impus dominaţia asupra populaţiei locale, în cele din urmă populaţia în întregul ei a ajuns să poarte acest nume (5).

Opinia lui Mircea Eliade nu este lipsită de veridicitate, dar trebuie luată în considerare şi ipoteza potrivit căreia, la origine, denumirea de daci să fi fost împrumutată de această minoritate de la un strămoş comun sau de la o populaţie autohtonă ce purta acest nume; abia ulterior, datorită caracteristicilor războinice ale acestei minorităţi, denumirea respectivă a fost identificată de către istoricii antichităţii (greci şi romani) cu un termen cunoscut lor, apropiat fonetic de cel iniţial, dar care desemna cu totul altceva. Astfel, termenul autohton daoi sau unul din derivatele sale putea să desemneze la origine „lumina”, iar în cele din urmă, printr-o identificare destul de firească cu caracteristica principală a exponenţilor cei mai cunoscuţi ai acestei populaţii, să fi fost identificată fonetic cu termenul deja vehiculat în epoca greco-romană, care desemna lupul şi acţiunea de a „a sugruma”. Motivaţia acestei identificări nu este străină de folosirea de către această minoritate a stindardului de luptă ce înfăţişa un cap de lup aflat în prelungrea unui trup de dragon.
Din punctul de vedere prezentat în aceste pagini, această ultimă interpretare poate fi considerată cea mai apropiată de adevăr, dar nu trebuie pierdută din vedere semnificaţia originară a termenilor. Nu trebuie uitată etimologia ce asociază, într-un fel sau altul, termenul daoi de termenul grecesc care desemnează lumina, după cum nu trebuie uitată etimologia ce îi identifica pe daoi cu lupii sau, mai exact spus cu acea confrerie războinică de oameni-lupi.

FRAGMENTE DIN CICLUL DE CĂRŢI: „ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI” & „DACIA PRIMORDIALĂ” & „ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE”