CUFĂRUL CU ESEURI – 110

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este FORŢĂ-CONTRA-FORŢĂ.jpg

110 – RAZELE DE CREAŢIE

Razele de creaţie au aspectul unor canale prin care circulă curenţi de energie întunecată. La ieşirea din nucleul întunecat al globului fizic, razele de creaţie nu au un diametru prea mare: nu depăşesc 30 de centimetri. Ele se lărgesc progresiv pe măsură ce se îndepărtează de pământ. La ieşirea din atmosferă, razele de creaţie nu depăşesc trei metri diametru, dar în spaţiul cosmic ating diametre impresionante, de mai mulţi kilometri. Cu cât se depărtează de globul terestru, razele de creaţie sunt mai mari şi mai ample. Spaţiul cosmic este străbătut de nenumărate raze energetice întunecate, ce fac legătura între nucleul pământului fizic şi toate corpurile cereşti. Fiecare rază de creaţie este unică, în sensul că prin ea se realizează o conexiune energetică între nucleul Pământului şi nucleul unui singur corp ceresc, fără a interfera cu altele. Fiecare rază are propria sa energie modulată informaţional; emite un anumit sunet, un anumit miros şi o anumită lumină întunecată (nota bene: evident, în lumea materială, lumina nu poate fi întunecată, dar din punctul de vedere discutat aici se poate concede că există o lumină de culoare neagră. Mai mult decât atât: lumina de culoare neagră are o radiaţie întunecată. Se poate concluziona astfel că lumina neagră este o altfel de lumină, care nu are corespondent în lumea materială). La fel ca un fir de înaltă tensiune în jurul căruia se acumulează câmpuri de forţă, toate razele întunecate emit, la rândul lor, o radiaţie întunecată, ce se propagă, omnidirecţional, în spaţiul cosmic. Radiaţia tuturor razelor creează un câmp energetic unic, de culoare întunecată, care se reflectă la nivelul material. De aceea, pe timpul nopţii, cerul are o culoare întunecată (desigur, din punct de vedere ştiinţific, alta este explicaţia).

Prin intermediul razelor de creaţie are loc un schimb continuu de energie modulată înformaţional între nucleul Pământului şi nucleele tuturor corpurilor din cosmos. Acest schimb de energie are loc în cadrul unui proces de feedback (cuv. engl: conexiune inversă în sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru menținerea stabilităţii şi echilibrului lor faţă de influenţele exterioare; lanţ cauzal închis; retroacţiune, conexiune inversă, cauzalitate inelară etc – aici cu sensul de acţiune în ambele sensuri, retroacţiune la nivel energetico-informaţional). Pe de-o parte, întunecimea din nucleul fizic al Pământului (energiile întunecate) este emisă către toate corpurile cereşti, iar de cealaltă parte, nucleul pământului fizic atrage toată energia întunecată din cosmos. Acest dublu proces poate fi înţeles ca o respiraţie şi ca o inspiraţie neîncetată, în cadrul unui proces de autoreglare continuă.

Universul fizic este format din găuri negre, din sori, din planete etc. La fel ca universul fizic, aura omului este formată din atomi luminoşi, adică din sori (stele), din planete, din spaţii întunecate (care dau senzaţia unor porţiuni de discontinuitate) şi din găuri negre – vârtejuri întunecate care absorb energia. Există o corespondenţă perfectă între numărul corpurilor cereşti din universul material – miliarde şi miliarde de corpuri cereşti – şi numărul de atomi luminoşi din aura omului. Modificările produse pe pământ, la nivelul structurii aurice a oamenilor, sunt în legătură directă cu modificările petrecute la depărtări de miliarde de ani-lumină, în spaţiul cosmic, prin procesul continuu de feedback, realizat prin intermediul razelor de creaţie. Ceea ce este sus este jos, ceea ce este jos este sus. Între microcosmos şi macrocosmos, între cerurile mari (cosmosul) şi cerurile mici (aura oamenilor) este astfel o corespondenţă perfectă.

Din centrul universului se vede totul, dar dinspre periferie nu se vede centrul. Ceea ce înseamnă că curbura spaţiului este un fapt concret şi că universul material se aseamănă cu o pâlnie inversată, al cărui centru este situat în adâncime. Cu cât un ipotetic observator se depărtează de centru urcă, iar cu cât se apropie de centru, coboară.

Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)