89 – BISERICA
Efectele activităţii lui Iisus Hristos Cel Viu în Trupul de Slavă reverberează în lumea materială, mai ales prin intermediul Bisericii creştine, care reprezintă contrapartea văzută a Comunităţii nevăzute din lumea eterică. Iar temelia materială o constituie, fireşte, lăcaşurile de cult – mai ales, cele ortodoxe şi catolice.
Dintre toate clădirile de pe suprafaţa pământului, lăcaşurile de cult sunt cele mai impunătoare din punctul de vedere al structurii aurice. Toate lăcaşurile de cult au însemne aurice unice. Însemnele aurice sunt date la târnosire. Există însă diferenţe notabile între lăcaşurile de cult. Astfel, privite de la distanţă, bisericile catolice par a fi învăluite într-un strat auric de culoarea metalului topit, în timp ce bisericile ortodoxe par a fi învăluite într-un strat auric de culoare argintie. Stratul auric ce învăluie bisericile creştine ca o imensă cupolă protectoare este format din norişori coloraţi, melodioşi şi parfumaţi, la fel cum, uneori, un vârf solitar de munte este învăluit într-un nor ce străluceşte în bătaia soarelui. În centrul fiecărei biserici – fie ortodoxă, fie catolică – trece un fir de lumină argintie, ca o linie laser, cu o grosime de aproximativ 50 de centimetri. Aceasta este linia divină a fiecărei biserici. Ea se formează la târnosirea bisericii. Linia divină a unei biserici creştine este proiecţia energetică directă a Sfântului Duh. La formarea liniei divine a unei biserici participă două energii fundamentale: o energie telurică ce pare a proveni din străfundul pământului şi o energie cosmică. În biserici are loc unirea cerului cu pământul, a lumii cereşti cu lumea oamenilor. Linia divină a unei biserici creştine are forma unei conducte de o jumătate de metru lăţime, de culoare aurie, în interiorul căreia circulă miliarde şi miliarde de steluţe strălucitoare, care se manifestă aidoma unei structuri ADN cosmice, în formă de spirală.
Fiecare biserică creştină – fiecare lăcaş de cult – este protejată de o fiinţă îngerească din Ierarhia Fiilor Luminii – Îngerul protector al bisericii. Un Înger protector al unei biserici are o înălţime de aproximativ 2,5 metri. Are faţa albă, ovală, nasul fin, ochii mari, cel mai adesea căprui, luminoşi, cu gene lungi şi părul negru, cârlionţat. Pe frunte poartă o coroniţă ce pare de foc. Îngerul protector al unei biserici creştine poartă un fel de robă de culoare violetă. Numele în limba eterică al unui astfel de Înger este Hiide – în traducere „Păzitorul celor năpăstuiţi„. Hiide este denumirea unei funcţii de înger. În limba folosită în lumea eterică, îngerii sunt desemnaţi potrivit atribuţiilor funcţionale pe care le îndeplinesc. În perioadele de vârf ale slujbelor şi, mai ales, atunci când vin la biserică mulţi enoriaşi, această fiinţă îngerească devine atât de puternică şi de strălucitoare, încât nu mai poate fi privită prin clarvedere. Strălucirea aurei sale – a trupului de lumină îngeresc – poate fi observată prin clarvedere de la mai mulţi kilometri. În acele momente, părul, ochii şi gura acestei fiinţe îngereşti par a fi făcute din foc, iar prin vocea sa se aud simultan mai multe tonalităţi, de parcă ar vorbi concomitent mai multe fiinţe.
Slujba preoţilor în biserici are rolul de a conecta energiile spirituale cereşti la lumea oamenilor. În momentul în care, după răsăritul soarelui, la prima slujbă a zilei, preotul rosteşte pentru prima oară numele lui Iisus Hristos, la nivelul întregii biserici se formează haloul energetic protector – plasele mesianice. Biserica devine o cupolă aurică gigantică circumscrisă de plasele mesianice. La fel ca în cazul oamenilor, plasele mesianice ale bisericilor creştine sunt formate din două straturi distincte: prima plasă are culoarea metalului topit, iar a doua plasă are culoarea argintie. În interiorul plaselor mesianice se topesc toate noxele negative emise de oameni, precum se topeşte zăpada sub razele soarelui de primăvară.
Interiorul bisericii este sub protecţia Îngerului bisericii, care proiectează pe fiecare perete un fel de abur multicolor cu o grosime de până la 10 centimetri. Acest ecran protector auric are rolul de a facilita acţiunea benefică a Sfântului Duh, care pătrunde în biserică prin linia divină. Nici o biserică nu poate suporta, doar prin rezistenţa materialelor de construcţie, o forţă de o asemenea putere cum este cea a Sfântului Duh, care se manifestă prin linia divină. De fapt, construcţia nu reprezintă decât învelişul material. Ecranul protector creat de către Îngerul bisericii are tocmai rolul de a apropia energiile foarte puternice ale Sfântului Duh de cele ale construcţiei şi de cele ale oamenilor care stau acolo în timpul slujbelor. Fără acest ecran protector, după cum spunea Îngerul Gabriel, orice construcţie s-ar preface în nisip.
În bisericile creştine, icoanele şi picturile au un rol deosebit de important. Privite prin clarvederea eterică, icoanele şi picturile de pe pereţii bisericilor sunt formate din mii şi mii de steluţe luminoase care emit culori, sunete şi mirosuri asemănătoare cu cele ale aurei personajului pictat. Este ca şi cum, atunci când au fost pictate de meşterii zugravi, icoanele au împrumutat, printr-o conexiune aurică tainică, caracteristicile trupurilor de lumină ale fiinţelor respective: îngeri, apostoli, sfinţi, Fecioara Maria, Iisus Hristos, Dumnezeu Tatăl. Strălucirea icoanelor pare vie: se comprimă sau se dilată, în funcţie de ceea ce se petrece împrejurul lor. Dacă, de exemplu, vine cineva supărat sau disperat, plânge sau se roagă în faţa lor, o parte din miile de steluţe strălucitoare, de culori diferite, ies din icoane sau picturi şi pătrund în aura omului prin regiunea pieptului, pentru a ieşi prin spate. Adeseori, instantaneu, fiinţa pictată în icoană îşi face apariţia lângă cel care-i cere ajutorul, pentru a-i asculta rugămintea. Fireşte, fiinţele respective se manifestă în trupul lor de lumină, doar la nivelul lumii eterice. Omul nu este niciodată singur atunci când se roagă – fie la un sfânt, fie la un înger, fie la Iisus Hristos -, iar impresia de uşurare cu care cei mai mulţi dintre oameni pleacă din biserică nu se datorează autosugestiei sau efectului „placebo”, ci pur şi simplu, acţiunii benefice a fiinţei la care se roagă omul.
Din păcate, ştiinţa actuală a eliminat din cunoaşterea lumii tocmai esenţialul: activitatea lui Dumnezeu, a lui Iisus Hristos sau a trimişilor Săi în lumea cenuşie a oamenilor sau, mai corect spus, în lumea pe care oamenii au făcut-o să fie cenuşie. Activitatea preoţilor în biserici este complexă, iar efectele acţiunilor lor sunt foarte importante. În timpul slujbelor, deasupra capului preoţilor pluteşte energia argintie strălucitoare a Sfântului Duh, iar actele sacramentale şi rituale au efecte importante.
Ritualurile creştine care se săvârşesc în biserici sunt considerate taine sfinte, datorită efectelor aurice şi spirituale deosebite pe care le provoacă. În cele ce urmează, va fi ridicat puţin voalul misterului, pentru a înţelege cât mai clar care este rolul lui Iisus Hristos în lume şi care este rostul ritualurilor întemeiate la începutul epocii creştine. După cum se ştie, printre cele mai importante ritualuri creştine se numără botezul şi căsătoria religioasă – Taina botezului şi Taina sfintei căsătorii.
Prima taină importantă este Taina botezului. Prin Taina botezului, care se împlineşte la scurt timp după naşterea în lumea materială, se urmăreşte activarea, pentru prima dată în noua existenţă, a corpului haric al plaselor mesianice, precum şi eliminarea – pe cât posibil – a noxelor negative, reminiscenţe ale existenţelor anterioare. Karma veche este în bună măsură blocată, iar omul se poate manifesta, de-a lungul prezentei vieţi, în plenitudinea caracteristicilor sale.
Taina botezului se împlineşte în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. La botezul fiecărui om în parte participă, în palierul eteric, fiinţele îngereşti diriguitoare, în frunte cu Îngerul Gabriel. Orice întârziere a botezului permite fiinţelor luciferice să-şi facă jocurile murdare. La nivel auric se dau mari bătălii între forţele aflate în cosmosul spiritual. Pe de o parte, Iisus Hristos şi Ierarhia Fiilor Luminii, iar pe de altă parte fiinţele răului. Fiinţele răului se folosesc cu multă abilitate de orice prilej pentru a întârzia botezul; un rol nefast îl au influenţele aurice negative ce se exercită asupra părinţilor, „sfaturile” aparent dezinteresate ale celor din jur, neştiinţa sau nepăsarea oamenilor etc. Îngerul Gabriel afirmă că fiinţele întunecate duc lupte grele şi „caută din răsputeri ca Numele Domnului să întârzie trei ori şapte zile de la naşterea copilului„.
Taina căsătoriei este o altă taină importantă, cu implicaţii majore asupra vieţii omului. Sfânta Taină a căsătoriei face posibilă, prin Iisus Hristos, o lucrare magnifică la nivelul aurei umane. Prin căsătorie, în urma ritualului realizat de preoţi şi a celui spiritual realizat de Iisus Hristos, se formează o cupolă aurică protectoare unică pentru ambii parteneri. Înainte de căsătorie, cei doi parteneri pot avea niveluri energetice şi evolutive diferite: unul dintre ei are o natură energetică sau evolutivă mai slabă, celălalt o natură mai puternică. Întotdeauna, unul dintre parteneri are o natură energetică mai slabă, iar celălalt mai puternică. Prin căsătorie, cele două niveluri aurice şi evolutive se echilibrează şi vor rămâne echilibrate atâta timp cât partenerii nu devin infideli.
Tot prin Sfânta Taină a căsătoriei, karma anterioară a fiecăruia dintre parteneri pare a se diminua. După căsătorie, cei doi soţi pornesc într-o nouă aventură karmică, beneficiind de facilităţi deosebite, pe care nu aveau cum să le aibă anterior, fiecare în parte. Prin intermediul tainei căsătoriei şi a păstrării echilibrului conjugal, partenerul cu antecedente karmice mai grele are nesperata şansă de a elimina o mare parte din karma acumulată.
Totuşi, dacă unul dintre soţi devine infidel, tot beneficiul karmic se prăbuşeşte, iar acela este momentul în care totul se duce de râpă. Poate că este un exerciţiu util pentru cei ce au divorţat ori s-au despărţit temporar să-şi amintească momentul în care relaţiile de familie s-au spulberat; vor avea surpriza să constate că acel moment nu este prea departe de prima infidelitate conjugală – infidelitate considerată, la acel moment, ca fiind neimportantă. De infidelitate profită doar forţele răului şi fiinţele luciferice.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)