97 – SUFLETUL ÎNTOCMIRILOR
O singură Lume din Oceanul de Sunet este infinită, în sensul că se poate extinde în funcţie de dorinţele locuitorilor de acolo. Spiritele naturii pot crea tot ce doresc prin intermediul vorbirii – sunetului. Ceea ce spun, se realizează instantaneu. Fiecare membru al comunităţii poate crea la infinit Întocmiri, plante sau forme de relief, astfel că respectivul membru se poate manifesta atât în întocmiri, ca energii, cât şi ca fiinţe individuale, în trupuri de forme umanoide. Cele mai importante spirite ale naturii, cele mai impunătoare – ca putere şi tărie – sunt cele care au apărut chiar la începutul existenţei Oceanului de Sunet. Ele sunt Protopărinţii celorlalte spirite ale naturii.
La un moment dat, în interiorul Oceanului de Sunet, Dumnezeu a creat două oceane (sfere) secundare, corespunzătoare mirosului şi luminii, care pot fi denumite Oceanul de Miros al sunetului şi Oceanul de Lumină al sunetului. Ele nu sunt cosmosuri distincte, ci doar reflectări ale Oceanului de Sunet. Cele două oceane secundare s-au format după principiul Oceanului de Sunet. Locuinţele – sferele sau lumile – din Oceanul de Miros al sunetului s-au format din manifestările (emanaţiile) energetice ale spiritelor naturii de sunet. Totuşi, locuinţele – lumile – din Oceanul de Miros al sunetului sunt mai puţin perfecte decât cele din Oceanul de Sunet, deşi au avut la bază patternurile acestora. La rândul lor, spiritele naturii de miros al sunetului s-au născut din emisiile energetice ale spiritelor naturii de sunet. Între cele două sfere – Oceanul de Miros al sunetului şi Oceanul de Sunet – între locuinţele şi între locuitorii lor, este o mare diferenţă de vechime.
După desăvârşirea Oceanului de Miros al sunetului, Dumnezeu a creat Oceanul de Lumină al sunetului, după acelaşi principiu. Oceanul de Lumină al sunetului a fost creat prin intermediul spiritelor naturii de miros al sunetului, nu direct prin intermediul celor ale sunetului pur. Acea lumină nu trebuie confundată cu lumina din cosmosul actual, astfel că oceanul respectiv nu poate fi observat prin simţul fizic al văzului. Astfel, se poate spune că primul cosmos a fost creat în trei mari etape, corespunzătoare sunetului, mirosului şi luminii. Astfel au apărut Oceanul de Sunet pur, Oceanul de Miros al sunetului şi Oceanul de Lumină al sunetului. Ele pot fi comparate cu trei mari sfere. Cel mai mare a fost, desigur, Oceanul de Sunet, care le cuprinde pe toate. De altfel, este vorba despre un singur ocean – Oceanul de Sunet -, care a avut alte două aspecte: Oceanul de Miros al sunetului şi Oceanul de Lumină al sunetului. Energiile primordiale ale sunetului nu se manifestă în cosmosul actual. Totuşi, energia din care a fost format Oceanul de Lumină al sunetului poate fi comparată cu energia ce stă astăzi la baza spiritului omului.
Istoria celor trei Oceane a fost îndelungată, chiar şi pentru fiinţele din acele lumi. Ea a presupus o desăvârşire treptată a tuturor lumilor, a întocmirilor (a mediului) şi a primilor locuitori, care au fost spiritele naturii. Mai întâi au evoluat spiritele naturii de sunet, apoi cele de miros şi, în final, cele de lumină ale sunetului. La început, Dumnezeu se manifesta direct prin intermediul spiritelor naturii, datorită faptului că erau creaţii directe ale Sale. Spiritele naturii erau formate chiar din energia emisă de către Dumnezeu la începuturi. Apoi, când au putut să se manifeste autonom, Dumnezeu a conferit liberul arbitru tuturor spiritelor naturii. La fel ca mai târziu, în cazul oamenilor, liberul arbitru a schimbat comportamentul spiritelor naturii, astfel încât a fost nevoie de o lungă evoluţie, presărată cu eşecuri şi reculuri. În cele din urmă, spiritele naturii au ajuns la Adevăr şi au înţeles că Dumnezeu este. Treptat, după ce au renunţat la întunecimi şi la înţelepciunile generate de sunetul fals şi după ce au renunţat la învăţătorii falşi de care nu s-a dus niciodată lipsă, spiritele naturii de sunet au reuşit să trăiască în armonie unele cu altele. Astfel, au ajuns la ce mai înaltă stare din cosmos: să fie una în toate şi toate în una, şi toate laolaltă şi fiecare dintre ele să fie în Dumnezeu.
În momentul în care, prin exercitarea liberului lor arbitru, au reuşit acestă performanţă supremă, spiritele naturii de sunet au dobândit capacitatea de a crea în mod liber. După apariţia lumilor şi a întocmirilor din Oceanul de Sunet, Dumnezeu a creat a doua mare categorie de fiinţe cosmice: fiinţele îngereşti – îngerii.
Îngerii sunt diferiţi de spiritele naturii, reprezentând o categorie distinctă. Creaţia fiinţelor îngereşti a avut loc după o lungă perioadă în care, în cosmos, nu au existat decât spirite ale naturii. Abia după ce spiritele naturii au ajuns la maturitatea spirituală, care le permitea să fie toate în una şi una în toate şi fiecare dintre ele în Dumnezeu, au apărut fiinţele îngereşti. După acelaşi principiu ca în cazul spiritelor naturii, Dumnezeu a creat lumi sau locuinţe pentru fiinţele îngereşti. Locuinţele fiinţelor îngereşti nu sunt identice cu cele ale spiritelor naturii.
În locuinţele fiinţelor îngereşti, Dumnezeu a creat Întocmirile, din care s-a format mediul. Apoi, din esenţa mediului, Dumnezeu a creat trupurile de formă umanoidă, dar formate din sunet, ale îngerilor. Ca forme umanoide, fiinţele îngereşti s-au născut fără spirit. După o lungă şi anevoioasă evoluţie, asemănătoare cu cea a spiritelor naturii, fiinţele îngereşti au dobândit un spirit. În ciclul cosmic actual, la fel ca la oameni, spiritul fiinţelor îngereşti are o formă sferică, fiind situat în interiorul trupului lor de lumină. Îngerii au dobândit spirite abia în momentul în care au realizat comuniunea supremă: toţi în unu şi unul în toţi şi fiecare/toţi în Dumnezeu. Spiritul fiinţelor îngereşti, ca şi al spiritelor naturii, este chiar expresia energetică a acestei comuniuni perfecte şi permanente.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)