MUNŢII BUZĂULUI – CERUL STRANIU DE LA BUZIORU

45068901_562392340858873_8315399165748183040_nMUNŢII BUZĂULUI – CERUL STRANIU DE LA BUZIORU

45085790_562392427525531_4679579955204456448_n

„Pentru locuitorii comunei Bozioru din Buzău, un cer de o claritate extraordinară este ceva obișnuit, însă vizitatorii s-ar putea să aibă parte de un adevărat șoc atunci când vor vedea de ce acest loc este unic în lume.

Comuna Bozioru din judeţul Buzău este recunoscută pentru aşa numitul „cer straniu”. Satele Fişici şi Nucu, aproape de Lacul Goteş, au deasupra cupola unui cer de o claritate aparte, ale cărui nuanţe intense contrariază lumea ştiinţifică. Zona deasupra căreia s-ar afla ochiul de cer straniu este o zonă sihastră, ferită de poluare. Poate acesta este motivul pentru care cerul este mai intens decât oriunde în altă parte. Zona se întinde pe culmi străvechi, unde straturile geologice sunt ridicate aproape pe verticală, pe culmi sălbatice şi greu de parcurs. Sunt numeroase mărturii şi relatări ale unor specialişti conform cărora culorile cupolei cereşti, la Bozioru, sunt de un albastru intens şi incredibil, cu o sclipire şi intensitate ce nu poate fi descrisă prin cuvinte.

În cartea sa „Enigme ale trecutului îndepărtat în Munţii Buzăului”, Diana Gavrilă, ghid local din Colţi – Bozioru, vorbeşte despre cerul deosebit, din această zonă, ca despre „ceaţa albastră”, termen folosit şi de alţi pasionaţi ai fenomenului. Diana Gavrilă susţine că mai mulţi fotografi au stabilit că azuriul boltei cereşti ajunge la o temperatură de 23.000 de grade Kelvin, în timp ce albastrul cerului abia depăşeşte valoarea de 16.000 de grade Kelvin deasupra marilor oraşe. Diferenţa este uriaşă şi atrage foarte multe semne de întrebare, deopotrivă pentru oamenii de ştiinţă, dar poate mai mult pentru cei ai locului care cred că zona este sacră şi de aceea vortexurile şi spiralele care se formează aici pe albastrul cerului creează o poartă între lumea reală şi cea de dincolo de cer, crede Diana Gavrilă. Aceasta găseşte o legătură între fenomenul ceţii albastre şi legendele locului.

Iată un fragment din cartea Dianei Gavrilă: „În tradiţia populară acestea sunt numite guri de rai, deci în Munţii Buzăului există legendarul loc dintre cer şi pământ sau aşa cum spun alţii . Unii mai îndrăzneţi susţin chiar că aici ar exista principala poartă stelară. Indiferent cum am lua-o, avem certitudinea că, zona are efecte benefice uluitoare asupra organismului. Organismul nu oboseşte, iar funcţiile fizico-chimice se revigoreaza brusc. Măsurătorile efectuate au demonstrat existenţa unor zone de vortex activ. Aventurându-te prin zonă, ai putea să aluneci printr-un tunel al timpului. Poveştile legate de acest fenomen includ zona Lacului Goteş, cea a Stâlpilor şi a Pădurii Tainiţa. Deducem că în zonă s-au petrecut fenomene curioase, despre care povestesc şi bătrânii, unde oamenii dispar în sau sunt azvârliţi în alte locuri de o forţă nevazută. Cei ce au cercetat acest fenomen au remarcat că dispariţiile se produc în anumite condiţii fizice. Există şi relatări despre teleportări stranii, toate fiind legate de căutătorii de comori, de parca un zeu, păzitor al tezaurelor sacre îngropate în zonă, îi azvârle pe cei care se apropie mai mult”. Despre cerul straniu de la Bozioru a scris, la începutul anilor 2000, şi jurnalista Adina Mutăr, într-un reportaj dedicat misterelor din Munţii Buzăului. Autoarea l-a avut îndrumător în călătoria sa de documentare pe profesorul Vasile Rudan, cercetător care ar fi coordonat aici, în anii ’80, un grup de copii pentru a le testa aptitudinile extrasenzoriale. “Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca în zilele frumoase, capătă nuanţe atât de profunde, încât parcă devine un vortex. Cu cât te uiţi mai mult, cu atât simţi că te absoarbe infinitul. Este ca o vrajă care îţi cuprinde toată fiinţa şi-ţi paralizează simţurile, nu mai auzi nimic în jur, iar pupilele se dilată. Suntem scoşi din această stare de companionii noştri care ne spun zâmbind: . Ne dăm seama cât de uşor este să ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobişnuiţi să privim cerul. Cercetătorul Vasile Rudan ne spune că testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci când cerul capătă acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, percepţia fiind acută. În anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii cărora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acurateţe când cerul ajungea la intensitatea maximă”, scrie Adina Mutăr. Iulian Bunila

45186573_562392524192188_7155189471007211520_n

TEXT: Articol scris de Iulian Bunila – FOTO: www.worldwideromania.com