ALAYA
CUFĂRUL CU ESEURI
CINE A FOST MOŞ CRĂCIUN ?
Moş Crăciun este un atribut şi o funcţie. Această funcţie a fost ocupată de-a lungul timpului de mai multe persoane. Precum în epoca prezentă funcţia de preşedinte al unei ţări este ocupată de diferiţi oameni, tot astfel se poate afirma despre Moş Crăciun. În Evul de aur funcţia de Moş Crăciun a fost ocupat de diferiţi zei. Aceşti zei erau consideraţi Guvernatori sau Stăpâni ai Soarelului (sau erau asociaţi cu soarele).
Fiecare populaţie sau comunitate a avut Moş Crăciunul său. Aşa cum persoana care ocupă astăzi funcţia de Preşedinte al României nu este aceeaşi cu cea care ocupă funcţia de Preşedinte al Franţei, nici Moş Crăciun din arealul carpato-danubiano-pontic nu era acelaşi cu cel din ţările scandinave sau din Grecia. Cu toate acestea, ambele persoane ce îndeplinesc funcţia de preşedinte au acealeaşi atribuţii funcţionale.
Aşadar Nicolae Densuşianu s-a înşelat cu privire la identificarea lui Crăciun cu zeul Saturn. Bătrânul Crăciun din legendele româneşti a fost primul zeu-moş care s-a manifestat în arealul carpato-danubiano-pontic. Saturn, deasemenea, a fost primul zeu care s-a manifestat pentru populaţiile vechii Elade, aşa cum a specificat poetul antic Hesiod. Fiecare populaţie a avut Moş Crăciunul său, indiferent care a fost numele său de persoană. Are prea puţină importanţă etimologia numelui actual Crăciun; foarte probabil să aibă o etimologie apropiată de cea a zeului Kronos, Stăpânul Timpului. De fapt, Crăciun era Înnoitorul Timpului.
La toate popoarele celebrarea lui Moş Crăciun avea loc în preajma solstiţiului de iarnă. La solstiţiul de iarnă se considera că se produce o nouă „creaţie” a lumii – de fapt, o revitalizare a forţelor vitale ale cosmosului. Până la solstiţiu, zilele deveneau din ce în ce mai scurte, iar nopţile din ce în ce mai lungi. Dacă procesul ar fi continuat, exista pericolul ca întunericul să înghită lumina. Vechii iniţiaţi considerau că acest eveniment nu s-a întâmplat datorită intervenţiei zeului solar denumit Crăciun. Darul zeului solar pentru oameni era continuitatea cosmosului.
La un moment dat (după înviere), locul tuturor Crăciunilor a fost preluat de Iisus Hristos, aspect excepţional surprins de colindele româneşti. Iisus Hristos, Dumnezeu făcut om, nu a venit să strice legea, ci s-o împlinească. Zeii s-au dovedit în cele din urmă incapabili să susţină procesul de vivificare energetică a cosmosului.
Totuşi, Hristos nu este stăpânul soarelui, aşa cum afirma Rudolf Steiner. Stăpânul soarelui, în epoca prezentă este Arhanghelul Mihail. Aşadar, şi în acest caz se poate vorbi despre o funcţie – funcţia de Stăpân al Soarelui. Înainte de Hristos, funcţia de Stăpân al Soarelui a fost ocupată de diferiţi zei (de exemplu, egiptenii îl numeau Ra pe cel ce ocupa această funcţie în vremea lor).
Au existat mai multe războiae ale cerului; au existat de asemenea, mai multe războaie ale soarelui (cunoscătorii filozofiei şi mitologiei indiene ştiu că unul dintre războaie a primit numele de smântânirea Oceanului de lapte). După fiecare război Soarele şi-a schimbat stăpânul. Actualmente, funcţia de stăpân al soarelui este ocupată de Arhanghelul Mihail (Rudolf Steiener ştia acest aspect, dat fiind faptul că l-a prezentat în cartea sa Misiunea Arhanghelui Mihail, dar nu pricep de ce nu l-a prezentat în textul citat anterior).
Hristos are un alt Soare, dacă se poate spune astfel. Este vorba despre misterioasa Stea a magilor. Steaua magilor a marcat locul prin care Duhul lui Hristos a penetrat palierele cuantice ale cosmosului pentru a se întrupa în pântecul Fecioarei Maria. Steaua magilor a fost vizibilă în lumea materială o bună perioadă de timp.
Hristos a luat locul vechilor zei, devenind Stăpânul Timpului şi Păstrătorul Cheilor Puterii (Ev. Matei: “Toată puterea Mi s-a dat, şi iată Eu Sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor. Amin) Datorită jertfei pe cruce a lui Iisus Hristos, întunericul nu poate înghiţi Lumina (cf Ev Ioan).
În epoca modernă, Bradul de Crăciun trebuie să fi fost promovat de o persoană conştientă de toate aceste aspecte. Bradul de Crăciun în variantă modernă este un simbol creştin, nu păgân, aşa cum afirmă unii analişti contemporani. Bradul de crăciun simbolizează universul, crengile simbolizează palierele cuantice ale cosmosului, iar globuleţele sibolizează lumile (încăperile). Deasupra tuturor, în vârful bradului, se află Steaua magilor (nu Soarele).
Acest simbol era cunoscut de vechii iniţiaţi ai multor popoare, inclusiv ai românilor care afirmau că la originea lumii se află un brad falnic ce este înconjurat de şapte ori de Apa Sâmbetei (şapte paliere cuantice, Apa Sâmbetei fiind energia divină ce vivifică universul). De asemenea, acest simbol era cunoscut de maeştrii kabbalei care-l prezentau sub forma Arborelui Sephirotal. Deasupra tuturor este însă Ain Soph (aspectul nemanifestat, incognoscibil al lui Dumnezeu).
TEXT ORIGINAL; CRISTIAN GĂNESCU PENTRU EDITURA & BLOGUL ALAYA – CUFĂRUL CU ESEURI: CINE A FOST MOŞ CRĂCIUN ?