EXCALIBUR

REALISMUL TEHNO

După cum afirma sociologul Alvin Toffler, cel de-al treilea val a debutat la mijlocul secolului al XX-lea. În Statele Unite ale Americii al treilea val a început în jurul anului 1955 şi un deceniu mai târziu în statele industrializate din vestul Europei.

Explicaţia schimbării valurilor, în opinia autorului menţionat, este una strict economică: la mijlocul deceniului al cincelea, pentru prima oară în istorie, “funcţionarii şi lucrătorii din servicii i-au depăşit numeric pe muncitori.” O dată cu creşterea numărului de persoane angrenate în servicii, modelul fabricii ce domnise atotputernic aproape trei sute de ani a început să pălească.

Începând de la sfârşitul deceniului al şaselea al secolului XX, vechile industrii specifice celui de-al doilea val, industria cărbunelui, căile ferate, industria textilelor, industria cauciucului şi industria de maşini, poluante şi mari consumatoare de energie, “care necesitau cicluri lungi de producţie, o slabă calificare a mâinii de lucru, munca repetitivă, produse standardizate şi o conducere puternic standardizată” au început să fie înlocuite. (5)

Pe acest fundal, promotorii noului val economic, care s-a dezvoltat mult mai repede decât se crezuse iniţial, denumiţi metaforic “tehnorevoltaţi”, au început deja să pună bazele noii epoci şi să lupte din greu împotriva “întârziaţilor” şi “învechiţilor” celui al doilea val. Electronica cuantică, biologia moleculară, oceanologia, nucleonica, ecologia şi ştiinţele spaţiale au devenit noile discipline ştiinţifice de vârf, pe baza cărora s-au născut deja mai multe tipuri de industrii, care constituie temelia celui de-al treilea val. Printre acestea, cele mai de seamă s-au dovedit a fi electronica şi industria calculatoarele – atât latura hard, cât şi latura soft -, sistemele de prelucrare şi de transmitere a datelor, industria semiconductorilor, comunicaţiile prin satelit şi multe altele de aceeaşi natură.

La acestea s-au mai adaugat industria aerospaţială, de la construcţia avioanelor de transport din ce în ce mai perfecţionate până la construcţia sateliţilor militari sau de telecomunicaţii, a rachetelor, navetelor spaţiale şi staţiilor orbitale autonome sau semiautonome. Concomitent, s-au pus bazele industriei legată de cercetarea adâncurilor oceanelor – contrapartea ieşirii în spaţiul extraterestru -, care, se speră, va deveni capabilă să rezolve problema alimentaţiei corecte prin descoperirea proteinelor necesare, dar şi a unor materii prime din ce în ce mai rare: minerale, cupru, zinc, cositor, argint, aur, platină.

La rândul ei, industria genetică, care a cunoscut în ultimile decenii o dezvoltare extraordinară, a reuşit în scurt timp să pună în faţa conştiinţelor oamenilor probleme cu adevărat cruciale prin practica clonării fiinţelor vii.

Din punct de vedere economic, în epoca celui de-al treilea val, producţia standardizată, de masă, de serie mare, specifică revoluţiei industriale a început să facă deja loc producţiei de serie mică, chiar foarte mică, din ce în ce mai individualizată şi personalizată, pe baza cererii clientului. Această individualizare din ce în ce mai accentuată poartă numele de efect presto. (4)

Sloganuri de genul “banii îţi permit să faci orice”, care anterior erau doar motive de etalare ostentativă a bogăţiei, au devenit treptat motto-urile acelor oameni care îşi pot permite o existenţă materială din ce în ce mai personalizată – de la mijloacele de transport individuale de fabricaţie unicat (maşini, iahturi, avioane) la locuinţe şi aparatură electrocasnică.

Alături de componentele strict economico-sociale, tehnologia celui de-al treilea val a permis transmiterea rapidă a informaţiei. “O bombă cu informaţii a explodat în mijlocul nostru – scria Alvin Toffler în Şocul viitorului -, aruncând asupra noastră o ploaie de imagini şi schimbând radical modul în care fiecare dintre noi percepe propriul său univers şi acţionează asupra lui.” (4) Şi ce dreptate avea, căci “democratizarea” informaţiei a însemnat, înainte de toate, democratizarea şi elevarea conştiinţelor. Prin accesul liber la informaţie şi prin democratizarea mass media, oamenii pot fi informaţi foarte rapid cu privire la evenimentele petrecute la mare distanţă de locul unde-şi desfăşoară activitatea, conştientizând în acelaşi timp marile probleme ce frământă mapamondul.

Toate acestea au făcut ca în a doua parte a secolului XX condiţiile de trai ale oamenilor să depăşească, într-o perioadă relativ scurtă, condiţiile de existenţă ale tuturor generaţiilor anterioare. Această dezvoltare fără precedent a fost urmată de inerente transformări petrecute la nivelul conştiinţelor. Au apărut noi teorii, noi doctrine şi noi ideologii – în sensul cel mai larg al cuvântului -, capabile să explice necunoscutele cunoaşterii, dar şi să împace noile realităţi economico-sociale cu conştiinţa oamenilor.

Într-un fel, realitatea a luat-o înaintea conştiinţelor, iar oamenii, pentru a scăpa de alienare, au devenit din ce în ce mai incapabili să înglobeze experienţa cotidiană la nivelul propriei lor conştiinţe. În civilizaţia specifică primului val, oamenii aveau idei puţine, majoritatea de natură religioasă sau, mai corect spus, pseudoreligioasă. Întrucât cititul şi scrisul erau numai apanajul celor cu bani, erau puţini cei care citiseră vreodată vreun rând dintr-o carte religioasă, iar cunoştiinţele lor se reduceau la puţinele frânturi pe care le reţinuseră “după ureche”, în cadrul slujbelor religioase de duminică. La rândul ei, civilizaţia celui de-al doilea val a înmulţit numărul canalelor prin care oamenii pot avea acess la informaţii. Educaţia obligatorie în şcoli, poveţele părinteşti ale statului paternalist, ziarele, cărţile de popularizare, posturile de radio şi, în ultima perioadă a celui de-al doilea val, cele de televiziune, au constituit canale prin care oamenii puteau lua contactul cu realitatea, devenind astfel capabili să-şi formeze o concepţie coerentă despre lume.

În cadrul celui de-al doilea val s-au înmulţit canalele de informaţii, dar, pe de altă parte, informaţia a devenit din ce în ce mai standardizată. Anumite teorii sau imagini vizuale au cunoscut o atât de mare răspândire, încât au devenit tipare imuabile, cu neputinţă de înlocuit, iar cei care au încercat să le înlocuiască sau, cel puţin, să le modifice, au fost imediat blamaţi. Imagini, precum imaginea atomului sau a sistemului solar, sunt atât de profund inoculate în psihismul colectiv al oamenilor încât sunt cu neputinţă de înlocuit sau de modificat. Are prea puţină importanţă, de exemplu, că ambele imagini sunt mai mult simbolice: că nu există nicăieri, în realitate, un atom de genul celui reprezentat în manualele de popularizare, iar atomul ca atare nici nu poate fi reprezentat schematic, sau că imaginea reală a sistemului solar, aşa cum apare astăzi în fotografiile luate cu aparatură sofisticată, este întrucâtva diferită de cea clasică prezentată în toate enciclopediile. Aceste imagini sunt considerate corecte, fundamentale, cu neputinţă de înlocuit. Ce se mai poate spune despre imaginile cu tentă mediatică, precum aselenizarea primului om pe Lună, imaginea lui Hitler sau a lui Stalin ţinând discursuri fulminante, pălăria şi bastonul lui Charles Chaplin, imaginea Statuii Libertăţii pe fundalul zgârie-norilor, reclamele la principalalele tipuri de produse de larg consum, care se succed zilnic, cu o viteză uimitoare ?

Toate aceste imagini sunt create, repetate şi perpetuate de mass-media, devenind parte integrantă a psihismului oamenilor actuali, a mentalului de masă – creaţie modernă a tipului de civilizaţie specifică celui de-al doilea val. Bomba informaţională asaltează cu agresivitate psihicul oamenilor, provocând adevărate traume subconştiente. Personalităţi politice sau artistice, sloganuri sau clipuri publicitare, instantanee fotografice se succed de la o zi la alta, de la o oră la alta. Ştirile importante – breaking news – se propagă cu repeziciune de la un capăt la altul al pământului ca un fulger, stingându-se aproape imediat, locul lor fiind luat imediat de altele, astfel încât nici nu mai pot fi reţinute sau analizate corespunzător de oameni. (5)

Totuşi, începând din deceniul al şaselea al secolului XX, lucrurile au început să se schimbe. O dată cu intrarea în a treilea val s-a produs demasificarea informaţiei. În urma acestei demasificări, oamenii nu mai primesc aceleaşi informaţii sau aceleaşi mesaje standardizate ca în al doilea val. Segmentele de primitori de informaţii s-au diferenţiat într-o asemenea măsură, încât fiecare preia acel tip de informaţie care consideră că i se potriveşte mai bine. Aceasta explică diversitatea şi înmulţirea revistelor, ziarelor, posturilor de radio şi de televiziune. Acum nu mai contează tirajul unui ziar sau al unei cărţi, nici audienţa unui post de radio sau televiziune, nici chiar a unui produs, ci, în primul rând, captarea segmentului de auditoriu căruia îi este adresat.

La fel ca şi în cazul bunurilor de consum sau al serviciilor, şi în industria informaţiilor există tendinţa de a se merge spre o producţie personalizată. În show business, în entertainment sau în media se lucrează intrens pentru diversificarea ofertei, în funcţie de segmentul căreia îi este adresată. Oferta este structurată pe ceea ce sociologia modernă denumeşte cultura pip-ului (pip-ul este un impuls, un flash luminos sau sonor de scurtă durată). Oamenii de astăzi primesc o multitudine de pip-uri – flashuri scurte -, în care informaţia este esenţializată; mai mult decât atât: pip-urile sunt adresate unui număr din ce în ce mai mic de consumatori. Astfel, în consecinţă, consensul vechi, generat de standardizarea specifică celui de-al doilea val, s-a spulberat. Oamenii celui de-al doilea val deveniseră din ce în ce mai uniformi, mai previzibili în gândire şi în comportament, mai “educaţi” şi mai docili – apţi pentru îndeplinirea dezideratelor majore ale epocii şi ale statului paternalist, autoritar: punctualitatea, supunerea, executarea unei activităţi repetititve.

Nivelul cel mai înalt al demasificării pe care l-a adus cel de-al treilea val a devenit posibil graţie apariţiei şi dezvoltării calculatoarelor. Incredibila dezvoltare a industriei electronice, apariţia microprocesoarelor şi îmbunătăţirea continuă a generaţiilor de calculatoare, precum şi rapida extindere a “coroanei creaţiei tehnologice” – Internetul – au creat premisele unei transformări profunde a fiinţei omeneşti. Realitatea industrială s-a mutat astfel în mediul virtual.