În urmă cu aproximativ 12 000 de ani, Mu a fost distrus de un cutremur și s-a scufundat în adâncurile Pacificului.
Churchward susținea că a primit aceste informații de la un Maharishi indian în anii1880 când a luat parte la mai multe expediții în Mongolia și Siberia. Acest preot afirma că doar el și doi veri sunt singurii supraviețuitori ai ordinului Frăția Naacal care își avea originea în Mu. Preotul i-a arătat lui Churchward mai multe tăblițe antice din teracotă, scrise în naga-maya, limba naacali-lor, despre care se spune că a fost limba primordială a umanității.

Existența continentului pierdut Mu, a fost susținută în anumite cercuri spirituale și inițiatice. Filosoful și esoteristul Rudolf Steiner, afirma că există lucrări esoterice conform cărora continentul Mu ar fi fost continentul-mamă, leagănul omenirii, asupra căruia s-a abătut însă o cruntă tragedie, astfel că într-o singură noapte acesta s-ar fi scufundat.

Renumita cercetătoare și exploratoare Helena Blavatsky, relata că în peregrinările sale prin Tibet a găsit în mănăstirile sacre la așa-numiții mahatmas un manuscris intitulat „Cartea Dzyan”. Despre acesta, înțelepții spuneau că este un vechi text din Atlantida în care se pomenea de evoluția umanității prin mai multe rase, între care lemurienii și atlanții.

Conceptul și numele Mu au fost propuse însă de către călătorul și scriitorul din secolul al XIX-lea Augustus Le Plongeon, care a pretins că mai multe civilizații, cum ar fi cele din Egipt și Mezoamerica, au fost create de refugiați de pe continentul Mu – care era situat în Oceanul Atlantic. În cărțile sale, Sacred Mysteries Among the Mayans and Quiches (1886) și Queen Moo and the Egyptian Sphynx (1896), Plongeon a interpretat o parte a textului Codexul Troana ca fiind o revelare a faptului că maya din Yucatan erau strămoșii egiptenilor și ai altor civilizații. De asemenea, el credea că acest continent străvechi, pe care îl numea Mu, fusese distrus de o erupție vulcanică, iar supraviețuitorii acesteia fondaseră civilizația maya. Plongeon identifică Mu cu Atlantida, susținând că o „Regină Moo”, originară din Atlantida, a călătorit în Egipt, unde a devenit cunoscută ca Isis și a întemeiat civilizația Egiptului.

Toţi aceşti autori au considerat, fiecare, în felul său, că Insula Paştelui este doar o rămăşiţă a continetului Mu.

James Churchward relatează astfel soarta pe care ar fi avut-o puţinii supravieţuitori ai milioanelor de locuitori din Ţara Mu: „Pe aceste insule, pierdute pe întinsul mării agitate, supravieţuitorii populaţiei din Ţara Mu se strângeau unii într-alţii aşteptând cu teamă sfârşitul. Aproape întreaga populaţie fusese înghiţită. Cei câţiva supravieţuitori din Patria-mumă a Omului îşi dădură seama că nu mai au nimic, nici unelte şi nici veşminte sau adăposturi, doar puţin pământ şi deloc hrană. Strigătele de deznădejde ale compatrioţilor lor le răsunau încă în urechi. Erau scene de oroare pentru cei ce scăpaseră, dar erau condamnaţi să moară de foame şi de frig. Rari au fost, cei ce putură supravieţui înfiorătoarei încercări … După câteva zile, fumul şi aburii sulfuroşi se risipiră în cele din urmă. Soarele străpunse perdeaua de nori. Noile insule erau bântuite de bărbaţi şi femei, făpturi îngrozite […]. Trebuie să fi fost foarte jalnici aceşti supravieţuitori ai celei mai mari catastrofe din lume! […]. Încetul cu încetul, în timp ce generaţiile se succedau, sărmanii locuitori ai insulelor decăzură din ce în ce mai mult, până ce înseşi tradiţiile trecutului, care la început erau transmise din tată în fiu, fură uitate. Măreţia lor trecută se şterse din conştiinţă tot aşa cum apele perfide ale Pacificului şterseră de pe faţa pământului Ţara Mu…”

Pe de altă parte, tradiţiile orale culese din diferite regiuni ale Pacificului menţionează o ţară întinsă, numită Hiva, scufundată în apele oceanului ca urmare a unui cataclism generat de mâna unui zeu,. Totuşi, datele geologice acceptate nu par să indice puternice frământări tectonice la răsărit de Insulele Societăţii, în perioada existenţei omului. Şi totuşi, unele date mai noi pledează pentru posibilitatea unei scufundări de dimensiuni continentale: mai întâi, raportul oamenilor de ştiinţă cu prilejul înconjurului lumii efectuat de submarinul atomic american „Nautilus”, care au semnalat în apropierea Insulei Paştelui un „vârf” submarin foarte ridicat, încă neidentificat; apoi, lucrările profesorului H.W. Menard pentru Institute of Marine Resources şi Universitatea California, care ― tot în apropiere de Insula Paştelui ― a semnalat o importantă zonă de frângere a scoarţei, paralelă cu cea a Arhipelagului Marchizelor, precum şi o uriaşă punte (creastă) alcătuită din sedimente.

foto preluate din: Churchward, James – The Lost Continent of Mu: Motherland of Man .(1926).

apud: Horia Matei – Enigmele Terrei, descoperă.ro, James Churchward – „Mu – Continentul pierdut”, etc