TROIA – LEGENDA LUI ENEA
Dardanii au făcut parte din armata troiană şi au fost conduşi de Eneas. Numele lor a fost pus în legătură cu dartbe, „pară/păr”, apoi cu darthân, „ţăran”, literal, „cultivator de pere”.
Dardanii locuiesc în bazinul superior al râului Axios (Vardar), pe lângă râul Drilon (actualul Drin alb), pe ambele maluri ale râului Margus (azi, Morava), până la râul Naissus (azi Niş) şi la râul Timacus (azi, Timok). Împărţiţi în două triburi principale, galabrii şi thunatae, dardanii locuiau în bordeie dar posedau şi aşezări mai mari. Erau păstori de oi iar o brânză făcută de ei era vestită. Pe de altă parte, în ţinuturile locuite de ei se aflau şi mine.
În Iliada lui Homer, eroul eponim al dardanilor, Dardanus, este fiu al lui Zeus şi el întemeiază aşezarea Dardania la poalele muntelui Ida (în Asia Mică şi nu în Creta), înainte de fondarea Troiei. El are ca fiu pe Erichthonius, cel mai bogat dintre oameni, care posedă, ca toţi tracii, avuţii, mulţi cai, 30.000 de iepe.
Erichthonis are ca fiu pe Tros, iar acesta, care astfel este nepot al lui Dardanos, dă viaţă lui Illos care, în urma consultării unui oracol, întemeiază Troia. Aşadar, Troia este întemeiată de un erou eponim care nu a fost grec şi care, după descendenţa sa, a fost trac.
Legendele greceşti cu privire la Dardanos, eroul eponim al dardanilor, din care descinde Tros, sunt multiple: una afirmă că el a venit din Arcadia, alta că a venit din Creta, şi se aduce ca argument asemănarea de nume dintre muntele Ida din Creta şi cel din vecinătatea Troiei, unde locuiau o parte din dardani (Ida, Dikte, Pytna, Pergamos).
Trebuie să distingem pe dardanii care locuiau în Peninsula Balcanică, în jurul râurilor ale căror nume le-am menţionat, de dardanii care locuiesc în Asia Mică, în jurul Troiei, şi care, conduşi de Eneas, au luat parte la războiul Troiei în primele rânduri.
Este foarte probabil că aceştia din urmă au venit în Asia Mică din Peninsula Balcanică, la fel ca şi multe alte triburi trace în vremea marii migraţii a popoarelor. Concluzia este că Enea a fost trac.
LEGENDA LUI ENEEA
Enea sau Aeneas era fiul lui Anchises din Troia și al zeiței Afrodita. S-a născut pe muntele Ida, unde a fost crescut de nimfe. Mai târziu s-a căsătorit cu Creusa, una dintre fiicele regelui Priam al Troiei, și a avut un fiu, pe Ascanius.
A participat la războiul troian și s-a luptat vitejește, fiind ocrotit în luptă de Afrodita și de Poseidon, mai ales împotriva eroilor ahei Ahile și Diomede. După unii, în urma dezastrului Troiei ar fi preluat conducerea supraviețuitorilor din cetatea lui Priam, întemeind o nouă cetate pe locul celei distruse. După alții, în timpul incendierii cetății, Aeneas a reușit să fugă, luând cu el, împreună cu Anchises și cu Ascanius, și pe alți câțiva tovarăși credincioși.
După ce au rătăcit 9 ani pe mare (poposind în insulele grecești, pe țărmurile Africii unde este găzduit de Dido, regina Cartaginei, apoi la Cumae de unde Sibila îl conduce în Infern), Aeneas ajunge în sfârșit pe coasta occidentală a Italiei, în Latium, în apropiere de gurile fluviului Tibru. Aici se luptă cu căpetenia rutulilor, Turnus, pe care-l ucide pentru mâna Laviniei, fiica regelui Latinus, și urmează după acesta la tron. În cinstea soției sale, Aeneas întemeiează orașul Lavinium. Fiul său, Ascanius, a întemeiat la rându-i cetatea Alba-Longa, iar Romulus, alt urmaș al său, avea să fondeze mai târziu Roma.
Varianta Vergilius – Eneida
După o domnie de scurtă durată, în timpul căreia aborigenii s-au amestecat cu troienii, alcătuind un singur popor, Aeneas a dispărut într-o luptă cu populațiile băștinașe. Deoarece trupul lui nu a mai fost găsit, tradiția spune că ar fi fost dus în Olimp de către mama sa, Venus. Ulterior romanii i-au ridicat un sanctuar pe malurile râului Numicius, aducându-i onoruri divine. În opera lui Vergilius Enea, este fiul zeiței Venus și al prințului troian Anchises.
În momentul în care Troia este asediată, el fuge împreună cu tatăl său, rănit, în spate și fiul său, Ascanius. Enea dorea să ajungă în Italia. Zeița Iunona (soția lui Jupiter), care îl ura pe Enea, dezlănțuie împotriva lui o furtună care îi împrăștie corăbiile si naufragiază pe coasta Africii. Acolo, în Cartagina, Enea este primit de către Didona (Dido), care se îndrăgostește de el. Iunona nu voia ca Enea să ajungă pe pământul dorit, căci oracolele îi promiseseră acestuia Hesperia. Jupiter îi reamintește lui Enea destinul pe care îl are de urmat și acesta părăstește Cartagina. Distrusă, Didona se sinucide. Ajuns pe coastele Italiei, Sibyla îi prezice viitorul și îl conduce în infern (inspirație mai târziu pentru Dante în Divina Comedie), unde își întâlnește tatăl, printre umbrele eroilor morți. În Infern, o întâlnește și pe Didona, care refuză să-i vorbească.
În Latium se căsătorește cu Lavinia, fiica regelui Latinus. Fiul său, Ascanius, întemeiază Alba-Longa, și continuă destinul tatălui său: întemeierea unui mare oraș, prin cei doi fii ai săi, Amulius și Numitor. Fiica lui Numitor, Rhea Silvia, vestală (preoteasă în templul zeiței Vesta), i-a conceput, împreună cu Marte, pe Romulus și Remus. Romulus întemeiează Roma.
apud: Constantin Daniel – Misteriile lui Zalmoxis