După migrarea masivă a ionienilor (secolul al XII-lea înainte de Hristos), a devenit unul dintre cele mai înfloritoare orașe grecești din Asia Mică, mare centru comercial și cultural. În secolele VII-VI înainte de Hristos., Miletul a fost unul dintre principalele metropole, întemeind numeroase colonii pe țărmurile Pontului Euxin (Sinope, Histria, Apollonia, Odessos, Tomis, Olbia, Theodosia, Tanais etc), în Propontida (Cizic) și pe țărmul Mediteranei răsăritene (Naucratis).

La sfârșitul secolului al VI-lea înainte de Hristos, Miletul a căzut, împreună cu celelalte orașe grecești din Asia Mică, în stăpânirea regatului persan. Miletul s-a aflat în fruntea răscoalei antipersane a orașelor ioniene din Asia Mică (500 î. Hr.). A fost distrus de perși în 494 înainte de Hristos, dar în urma victoriilor grecești din timpul războaielor medice, Milet s-a eliberat de sub stăpânirea persană și a fost refăcut, devenind în secolele IV-II înainte de Hristos, unul dintre principalele centre comerciale, ale artei și culturii elenistice.
Construcții importante: Teatrul, Termele Faustinei, Agorele, Buleoterionul, Stadionul

Orașul a fost un important centru al filosofiei ioniene – Școala din Milet, școală cu care începe filosofia greacă.Dintre marii filosofi din Milet trebuie menţionaţi Thales, Anaximandru, Anaximene, iar dintre scriitori Hekataios şi Aristeides.

THALES DIN MILET

Thales din Milet (în greacă:Θαλής ο Μιλήσιος (Thalḗs ho Milḗsios)) (n. 623 î.e.n., Milet, Turcia – d. 546 î.e.n., Milet, Turcia) a fost un filozof grec presocratic, care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele științelor.

Herodot, primul autor care-l menționează pe Thales, afirmă că strămoșii lui Thales erau fenicieni, dar Diogenes Laertios adaugă că cei mai mulți scriitori îl prezintă ca aparținând unei vechi familii milesiene. Numele tatălui său era Examyes, nume obișnuit pentru un cetățean milesian, iar mama purta numele grecesc de Cleobulina.

Thales a murit la o vârstă înaintată, în timpul unor manifestări sportive, din cauza unor călduri excesive. Pe mormântul său este o inscripție care spune: „Aici, într-un mormânt strâmt zace Marele Thales; totuși renumita sa înțelepciune a ajuns la ceruri”. Deși niciuna dintre scrierile lui nu a fost găsită, opera sa a fost păstrată prin intermediul scrierilor altor autori.

În domeniul matematicii, Thales a adus geometria în Grecia, familiarizându-se cu ea în timpul călătoriilor sale în Egipt și dezvoltând-o ulterior. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia matematicii grecești.

Thales a demonstrat că:

un cerc este împărțit în două părți egale de diametru;
unghiurile bazei unui triunghi isoscel sunt congruente;
unghiurile opuse la vârf sunt congruente;
un triunghi este determinat dacă sunt date o latură și unghiurile adiacente ei;
unghiul înscris într-un semicerc este unghi drept;
o paralelă dusă la una dintre laturile unui triunghi formează segmente proporționale pe celelalte două laturi ale triunghiului dat.

Atribuirea primelor patru teoreme ale lui Thales provine de la Proclus, care se baza pe o afirmație a lui Eudemos. Cea de-a cincea teoremă este citată din Diogenes din Pamphila, din secolul I.

Teorema patru este asociată cu realizarea practică a măsurării distanței dintre vasele de pe mare.

Hieronymus din Rhodos povestește cum a măsurat Thales înălțimea piramidelor din Egipt, folosind umbrele (a determinat momentul zilei în care umbra noastră este egală cu înălțimea).

Diogenius Laertius, în cartea Viețile și opiniile marilor filozofi, spune că „Thales a fost primul care a determinat cursa Soarelui de la un solstițiu la celălalt și a declarat că mărimea Soarelui ar fi a 720–a parte din cercul solar, și mărimea Lunii ar fi aceeași fracție din cercul lunar. Se spune că el a descoperit cele patru anotimpuri ale anului și l-a împărțit în 365 de zile”.

Thales era nominalizat în toate listele tradiționale ale celor „Șapte Înțelepți”, inclusiv în cea a lui Platon. Avea o reputație de priceput om politic iar istoria relatată de Herodot despre deturnarea cursului râului Halys atestă reputația și capacitatea sa de inginer.

Thales și-a pus întrebări despre natura universului și a dat răspunsuri care nu au luat în considerare zeii și demonii. Renunțarea la mitologie a fost un pas crucial în gândirea științifică și a condus la o explozie intelectuală care a durat sute de ani. Se pare că este primul care a rupt tradiția gândirii dependente de supranatural, trecând la real.

Thales a fost fondatorul filosofiei grecești și a Școlii Milesiene a cosmologiștilor. A fost contemporan cu Solon și Cresus. Pentru că nu căuta întotdeauna răspunsuri la probleme practice, Thales era văzut de unii oameni ca un om înțelept, dar imprudent: o scriere a lui Platon (Theaitetos) ni-l prezintă căzând într-o fântână pentru că era prea ocupat să studieze stelele. Totuși, această aparent imprudentă observare a stelelor a condus la aplicații practice în navigație: el a studiat mișcarea stelelor din Carul Mic, după care navigau fenicienii, după cum relatează Callimachos în Pfeiffer. În plus, el a demonstrat caracterul practic al filozofiei sale, atunci când și-a folosit cunoștințele ca să prezică o recoltă bogată de măsline și să pună monopol pe presele de ulei de măsline (cf. Aristotel, Politica).

Thales a călătorit foarte mult, fiind implicat și în comerț. În timpul călătoriilor sale, a adunat o mulțime de cunoștințe pe care le-a dat lumii grecești. De exemplu, Herodot povestește cum a prezis eclipsa de soare din 584 î.Hr., folosind cercetările și cunoștințele dobândite de la preoții babilonieni.

Thales a fost primul filozof grec care a introdus noțiunea de element material primar al tuturor lucrurilor și fenomenelor cosmice și pe care l-a identificat ca fiind apa. Importanța apei în viață și în natură a fost, probabil, principalul motiv care l-a condus pe Thales la această concluzie. În Teologia Orphică este precizat că „apa există de la începuturi și ea este materia din care s-a solidificat pământul”. Apa, aerul, focul sau orice alt principiu au fost pentru filozofii presocratici rădăcina vieții, a sufletului și, în general, puterea naturii vii. Vechii greci au numit această putere „Fiesthe”. Thales caută motivația mișcării acestei substanțe, presupunând existența unui suflet mișcător.

Apa thalesiană era o formă a „începutului”, dar și „începutul însuși”.

Thales presupunea că Pământul reprezintă un disc plat ce plutește mereu pe ape, iar cutremurele de pământ sunt provocate de valurile apei în vreme de furtună.

foto CG; text apud wikipedeia