PIF/RAHAN

62018426_673434096421363_1755337427179798528_o

PIF/RAHAN

Imprimé en Roumanie

61536151_673434483087991_7211789288768274432_nDupă moartea lui Stalin – şi mai ales în ur­ma vizitei în Franţa a tovarăşului Ion Gheorghe Maurer (Jean pentru intimi, tatăl său fiind francez) în calitatea sa de ministru de Externe al Ro­mâniei –, revista Vaillant a fost trecută (din 1957) în nomenclatorul publicaţiilor la care românii aveau permisiunea să se aboneze.

DocteurJusticeMagazine4_03102004

Aşa a început „odiseea Pif/Rahan în ţara noastră. La început veneau puţine reviste (la sfârşitul anilor ‘50, circa 15.000 de abonamente, apoi din ce în ce mai multe, dacă e să ne luăm după ru­brica de corespondenţi ai revistei. La mijlocul anilor ’70 existau 10.000-12.000 de abonamente româneşti la revista Pif Gadget. (la vremea respectivă revista apărea în 4-500.000 de exemplare, cu vârfuri chiar de câte un milion de exemplare).

Ţinând cont că alte reviste de benzi desena­te nu erau permise în ţara noastră şi că în fran­ceză mai putea fi citit doar l’Humanité (ofi­ciosul PCF), se poate înţelege uşor de ce aceas­tă revistă devenise atât de populară, iar nume­roşi scriitori şi oameni de cultură de astăzi îşi re­vendică o parte din educaţia lor graţie lecturii asidue a acelei publicaţii.

Lucru foarte bun – numai că revista trebuia plătită în valută forte, iar regimul comunist în­târzia din ce în ce mai mult cu plăţile. Responsa­bilii revistei (din 1969 rebrenduită şi rebotezată Pif Gadget) erau ei membri de partid comunist, dar trăiau într-o societate capitalistă, guvernată de legile economiei de piaţă. Aşa încât au pro­pus guvernului român o cooperare de tip barter: în contul revistelor trimise în România, ţara noastră se obliga să tipărească şi să livreze în Franţa diverse publicaţii ale trustului de presă Vaillant.f525916f7c2fab01dd04b32bba927ce4

Octombrie 1970 este o dată scrisă cu litere mari şi roşii în inima tuturor pasionaţilor de benzi desenate din România este data când celebrul José Cabrero Arnal, tăticul lui Pif şi Hercule, Placid şi Muzo, Roudoudou, a venit la Bucureşti să decerneze premiile la primul concurs de benzi desenate de copii, „Aventurile colegului Minitehnicus“, organizat de revistele Cutezătorii şi Pif Gadget. Cei care au câştigat premii şi menţiuni la acel concurs păstrează şi astăzi, cu sfinţenie, diplo­mele şi fotografiile alături de idolul lor Arnal.

Imaginat de scriitorul Roger Lecureux şi desenat de André Cheret, Rahan, „fiul vremurilor sălba­tice“, era noua vedetă a revistei Pif Gadget,

Primul număr al revistei Rahan apărea în octombrie 1971 – 70 de pagini în culori, conţinând două benzi de­senate cu aventurile lui Rahan, una de 40 şi alta de 20 de planşe, precum şi un dosar ştiinţific – uneori câte o nuvelă – explicând preistoria pe înţe­lesul copiilor. În total, au apărut 27 de numere din prima serie, până în decembrie 1977. A doua serie a demarat în februarie 1978 şi cuprin­de, în total, 36 de numere, cu apariţie bisemestrială. Ultimul tipărit în România, la sfârşitul lui 1982, a fost numărul 31.

Preluare articol realizat de criticul și istoricul de bandă desenată Dodo Niță pentru Rl online 124.05.2019 – 10:22

a1