139 – ZEII ETERICI
Cu toată opoziţia misionarilor Celor curaţi şi a Primordialilor Luminii, capetele de pod ale Celui rău în lumea materială s-au întărit considerabil. Teritoriile formatate magic de fiinţele Lorehh şi Dree s-au extins foarte mult, astfel că o mare parte din suprafaţa populată a pământului a fost ocupată de „Cel rău”.
Cam la jumătatea ciclului al treilea, s-a ajuns la o diferenţiere calitativă a teritoriilor de pe suprafaţa pământului fizic. Pământul a fost astfel împărţit în trei tipuri de teritorii. Primul tip era alcătuit din ţinuturile libere, neocupate (neformatate) auric de către fiinţele Lorehh şi Dree; în aceste ţinuturi nu exista o populaţie prea mare, datorită faptului că, pe fondul infuzării răului în natură, mediul se degradase considerabil. În zonele libere nu mai creşteau decât buruieni, ciulini şi mărăcini. Copacii şi întreaga vegetaţie deveniseră chirciţi şi sfrijiţi, ca după un război nuclear. Nu mai existau fructe şi plante bune pentru hrană, precum în Veacul fericit. Al doilea tip era compus din acele teritorii formatate de către fiinţele întunericului – Lorehh şi Dree. Ele erau situate în diferite locuri ale lumii, ca nişte enclave (cele mai mari ajunseseră la dimensiunea unei ţări medii), în care se menţinea o creaţie artificială – o creaţie falsă (inversată) şi un pseudoparadis artificial. Toate întocmirile (vegetaţia) ce formau mediul din aceste eneclave erau, de fapt, creaţii false ale fiinţelor Loreehh şi Dree, prin intermediul energiei furate de la oameni. Al treilea tip a fost format din zonele sacre – pământul fără păcat -, care nu erau nici prea întinse, nici foarte multe. Cele mai importante teritorii sacre erau cele în care se constituiseră Centre de putere: Işşhinghingher, Lirakashin, Illirin şi Polul Nord (Miazăziua).
Treptat, datorită extinderii dramatice a răului în lumea materială şi, în special, datorită luptelor pentru putere ce presupuneau distrugerea creaţiei şi a oamenilor, au fost chemate din haos fiinţe ale răului din ce în ce mai puternice. Până la jumătatea ciclului al treilea s-au manifestat doar trei categorii de fiinţele ale întunericului: Lorehh eterice (de pământ, de apă, de foc şi de aer), Lorehh sexuale şi Dree. Toate cele trei categorii de fiinţe s-au răzvrătit („au căzut”) în ciclul al doilea al cosmosului – pe Perfer. Mai întâi s-au manifestat fiinţele Lorehh eterice, care s-au răzvrătit la sfârşitul ciclului al doilea. Apoi s-au manifestat fiinţele care s-au răzvrătit la mijlocul ciclului al doilea – Lorehh sexuale. În a treia etapă s-au manifestat fiinţele care s-au răzvrătit în prima parte a ciclului al doilea – fiinţele Dree, conduse direct de către Lucifer. Lucifer nu s-a manifestat niciodată direct în lumea materială, dar s-au manifestat subordonaţii săi. Toate aceste fiinţe existaseră până atunci în afara Oceanului de Lumină, în haos. Haosul are mai multe paliere, ca un buncăr subteran cu mai multe nivele. Datorită faptului că haosul este o lume inversată, se poate spune că primul nivel este situat aproape de suprafaţă şi că nivelele următoare sunt situate tot mai adânc, în profunzime. Fiinţele Lorehh eterice locuiau pe primul nivel al haosului; fiinţe Lorehh sexuale locuiau pe al doilea nivel, iar fiinţe Dree (îngerii răzvrătiţi) locuiau pe al treilea nivel. Ca termen de comparaţie, haosul este aidoma unei lumi astrale inversate. În lumea astrală (lumea duhurilor), cei de pe palierele inferioare nu-i cunosc şi nu-i pot vedea pe cei de pe palierele superioare. Acelaşi lucru se poate spune despre palierele haosului. Cei de pe palierele situate aproape de suprafaţă nu-i pot cunoaşte pe cei din adâncime; locatarii mai noi nu-i pot cunoaşte pe cei vechi.
Astfel că, în epoca despre care vorbim, fiinţele răului care deja se manifestaseră în lumea materială au fost surprinse să constate că în afara lor mai există şi altele. Faţă de cele care locuiau adâncimile insondabile ale haosului, fiinţele răului care locuiau aproape de suprafaţă erau ca nişte copilaşi neastâmpăraţi. Cam la mijlocul ciclului al treilea, paralel cu extinderea paradisurilor artificiale, au început să se manifeste fiinţe de pe nivelele cele mai adânci ale haosului şi anume oamenii primordiali ai întunericului – Primordialii întunericului. Aceştia, într-adevăr, pot căpăta epitetul de zei.
Primordialii întunericului reprezintă, după cum s-a specificat, primii născuţi din primele două generaţii, care s-au revoltat împotriva Ordinii cosmice. Prima generaţie de oameni s-a manifestat în primul ciclu al cosmosului, iar a doua generaţie s-a manifestat în ciclul al doilea, pe Perfer. Primordialii întunericului din primele două generaţii s-au salvat de distrugerile succesive şi de perioadele de nemanifestare, refugiindu-se în afara Oceanului de Lumină, în haos. Dacă nu s-ar fi refugiat în haos, trupul lor de formă umanoidă s-ar fi destructurat, iar spiritul lor ar fi fost absorbit în Lumea fără formă. Pentru a fiinţa în continuare, ei au împrumutat, cu largul concurs al lui Shantiah şi a lui Hallshithan, o aparenţă de formă umanoidă a corpului duh. În cele din urmă, Primordialii întunericului s-au afundat în cel mai adânc nivel al haosului, ca într-un momânt. În perioadele următoare, deasupra lor s-au adunat alte şi alte fiinţe care s-au răzvrătit împotriva Ordinii cosmice, formând paliere suprapuse ale haosului. Închişi în propriul lor mormânt, pe care-l săpaseră singuri, Primordialii întunericului n-au ştiut că, deasupra lor, mai există alte paliere, tot astfel cum cei care s-au revoltat mai târziu – fiinţele Lorehh şi Dree – n-au ştiut că sub palierele lor mai sunt şi altele.
Chiar şi Primordialii întunericului erau diferenţiaţi în mod ierarhic – este, desigur, vorba despre o ierarhizare inversată. În buncărul subteran al haosului erau atâtea paliere, câte forme ale răului apăruseră în lume. Primordialii întunericului locuiau în palierele haosului, în funcţie de puterea şi de tăria lor, de caracteristicile şi de natura răului manifestat, precum şi de perioada în care s-au revoltat împotriva Ordinii cosmice. Primul născut, Shantiah, la fel ca şi Hallshithan, se aflau pe cel mai de jos nivel al haosului. Cei nouă Primordiali care l-au urmat în primul ciclu pe Shantiah se aflau pe nivelul imediat următor. Deasupra lor se aflau ceilalţi Primordiali ai întunericului din prima generaţie. Apoi se situau cei care s-au revoltat în ultima parte a primului ciclu. După ei se aflau Primordialii întunericului din a doua generaţie, cei care s-au răzvrătit pe Perfer şi aşa mai departe.
Toţi Primordialii întunericului erau „îngheţaţi” într-o stare existenţială de cădere în vid, departe de prezentul continuu, fără nici o posibilitate de manifestare în exterior. În cele din urmă, pe la mijlocul ciclului al treilea, Primordialii întunericului au fost atraşi în lumea materială datorită faptelor oamenilor întrupaţi şi, implicit, datorită emiterii unor energii pharismah întunecate. Primordialii întunericului au fost, de fapt, acei „zei salvatori”, mult aşteptaţi de oamenii întrupaţi. Fiind atraşi de energiile pharismah emise de oameni, Primordialii întunericului au venit (au „urcat”) în lumea materială de-a lungul găurilor de vierme spaţio-temporale, la fel ca şi fiinţele Dree şi Lorehh. Ei au fost treziţi din somnolenţa lor, în care subzistau în haos, prin intermediul energiilor pharismah ale oamenilor.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)