Lună: septembrie 2018

121 – VEACUL FERICIT Adam şi Eva păreau că nu ating solul material, părând că plutesc la mică distanţă de acesta. Spre deosebire de părinţii lor, Cain şi Abel puteau păşi pe pământ. Cei doi fraţi nu depăşeau cu mult 1, 90 centimetri, dar erau extrem de musculoşi. Dacă, din punctul de vedere al perfecţiunii trupului, Adam poate fi comparat cu modelul Apollo din mitologia antică grecească, Abel şi Cain pot fi comparaţi cu modelul Hercule. Ei erau extrem de musculoşi şi de bine proporţionaţi. Trupurile culturiştilor de astăzi sunt palide umbre faţă de trupurile impresionante ale lui Abel şi Cain. Cei doi fraţi semănau întrucâtva: aveau amândoi părul negru şi nu prea lung, fiind purtat cu breton pe frunte; unele porţiuni erau creţe, aproape sârmoase, alte porţiuni erau doar ondulate, altele erau perfect drepte, într-o neorânduială aproape savantă. Cei doi fraţi aveau sprâncene foarte groase, ochii mult mai mici decât părinţii lor, cu iris şi cristalin, nasul cam borcănat, cu nări proeminente, buze groase, dinţi albi, puternici şi întrucâtva ascuţiţi. Abel şi Cain au fost primii oameni cu canini. Abel şi Cain aveau puteri fizice extrem de mari: materia nu era un obstacol în calea lor: puteau smulge copaci Read More …

120 – PLANUL PROTOPĂRINŢILOR În momentul împreunării „neprotejate” a protopărinţilor Adam şi Eva şi, ulterior, al naşterii, pentru prima dată, în lumea materială, a unui om provenit direct din lumile Celui rău, din haos, s-a blocat Poarta Alfa, prin care pătrund în circuitul palingeneziei spirite omeneşti pure, astfel că, o lungă perioadă de timp după aceea, nici un spirit pur nu a mai venit la întrupare direct din Lumea fără formă. Acest fenomen are o explicaţie destul de simplă: nu s-a dorit combinarea, în lumea materială, a spiritelor necoapte, provenite direct din Lumea fără formă, cu spiritele care aveau un stagiu îndelungat în haos. Pe de altă parte, s-a dorit ca oamenii, care veneau la întrupare din haos, să fie aduşi iarăşi pe calea cea bună şi, prin ei, să fie aduse fiinţele îngereşti şi spiritele naturii rebele. Dacă se continua procesul întrupării cu spirite noi venite direct din Lumea fără formă, ceilalţi aveau toate şansele de a rămâne blocaţi în haos pentru eternitate. Dacă nu mai era posibil ca Cei răzvrătiţi să se alipească direct prezentului continuu – Timpul lui Dumnezeu -, măcar trebuiau să se alipească prezentului oamenilor din lumea materială. În momentul concepţiei (nu al naşterii) lui Read More …

119 – ATUNCI S-AU CUNOSCUT La scurt timp după formarea palierului cuantic material, Adam şi Eva s-au cunoscut unul pe celălalt din punct de vedere trupesc (sexual). În palierul cuantic material, Adam şi Eva s-au cunoscut pentru prima oară în păcat, fără să fi avut binecuvântarea Domnului Dumnezeu. Prima naştere a unui om în palierul cuantic material s-a realizat în păcat, astfel că a venit la încarnare, ca progenitură a protopărinţilor, prin sintonie, un duh de om care se afla, în acel moment, în palierele cuantice situate în afara Oceanului de Lumină, stăpânite de „Cel rău”. În mod firesc, în urma unirii dintre Adam şi Eva ar fi trebuit să se întrupeze un spirit pur provenit din Lumea fără formă, dar, datorită păcatului protopărinţilor, Poarta Alfa s-a blocat, astfel că s-a întrupat un om din a doua generaţie – cam al 300-lea om din a doua generaţie, care trăise pe planeta Perfer. Numele său este Cain. Cain a fost prima fiinţă omenească născută direct în palierul cuantic material. Faptul că primul fiu al protopărinţilor Adam şi Eva nu a fost un spirit pur, provenit din Lumea fără formă, s-a datorat modului în care a fost conceput – stării părinţilor din Read More …

118 -ADAM ŞI EVA Înainte de formarea palierului cuantic material, în Edenul eteric, protopărinţii Adam şi Eva aveau trupuri perfecte, formate din lumină – corpuri duh. De aceea, ei nu aveau nevoie de veşminte. Abia după formarea palierului cuantic material, protopărinţii au primit „veşminte de piele” – trupuri materiale. Ca particularitate frapantă, în Edenul eteric, Adam şi Eva aveau ochii lipsiţi de iris. Ochii lor erau formaţi din lumină. Irisul s-a format abia în momentul în care, în lumea fizică nou formată, oamenii au devenit muritori. Irisul este semnul morţii. După formarea palierului cuantic material, în Edenul fizic, Adam şi-a păstrat, în mare, înfăţişarea pe care a avut-o în Edenul eteric. Doar aspectul ochilor s-a modificat. În Edenul fizic, Adam avea ochii albaştri-azur, foarte mari şi profunzi, cu iris şi cristalin. Ochii lui Adam erau mult mai mari şi mai rotunzi decât ai oricărui om din ziua de astăzi, iar sprâncenele erau foarte ample, arcuite ca o boltă desupra ochilor rotunzi. Nasul său era drept, dar vârful era lăsat puţin în jos. Avea faţa ovală, bărbia rotundă şi trupul mlădios, perfect proporţionat. De-a lungul existenţei sale în lumea materială, Adam a purtat mereu o barbă mică, asemănătoare cu a unui Read More …

117 – FEEDBACK După apariţia palierului cuantic material, văzând cele ce s-au petrecut, protopărinţii s-au căit, au vărsat lacrimi, iar Dumnezeu şi-a întors iarăşi Faţa spre ei. Mediul Protopământului nu era vitalizat de Lumina creaţiei precum Edenul eteric, iar vegetalele au început să moară şi să se reproducă (ceea ce nu era posibil anterior). Totuşi, pentru a salva situaţia, chiar şi în aceste condiţii, Dumnezeu a continuat să infuzeze viaţă divină în nou apărutul palier cuantic, prin intermediul Îngerilor Puri ai Temeliei, care au construit, la nivelul palierului cuantic eteric, o structură globulară formată din linii de lumină. Această structură globulară menţine viaţa lumii materiale în lipsa Luminii creaţiei. În condiţiile în care materia a apărut în urma acţiunii Razei false, tot ce exista pe Terra ar fi murit (s-ar fi cristalizat complet) dacă nu ar fi fost susţinut în continuare de către Dumnezeu, prin intermediul celor 21 de Îngeri Puri ai Temeliei. Existenţa acestei structuri globulare diferenţiază Terra de orice alt corp ceresc. Actualmente, nici un alt corp ceresc din cosmosul material nu are o astfel de structură globulară, susţinută de către Dumnezeu, prin intermediul celor 21 de Îngeri Puri. În consecinţă, pe nici un alt corp ceresc nu Read More …

116 – ÎNFILTRAREA RĂULUI În momentul emiterii energiei pharismah întunecate, Eva nu a fost ispitită de nimeni. De altfel, cum putea pătrunde vreun ispititor în Edenul pur şi perfect ? Între ispititor şi Eden este o diferenţă radicală de energie modulată informaţional. Ispititorul are o vibraţie energetică de o anumită factură – un anumit sunet, un anumit miros şi o anumită lumină (de fapt, o energie întunecată) -, iar Edenul are o vibraţie energetică perfectă, fiind creaţia lui Dumnezeu. Nici nu au apucat Adam şi Eva să se dezmeticească după emiterea energiilor pharismah întunecate, că răul a şi fost făcut. Emiterea energiilor pharismah l-au făcut atent nu numai pe Domnul Dumnezeu, care ştie în permananţă ceea ce petrece în cosmosul Său, ci şi pe „Cel rău”. De fapt, „Cel rău” (ca aspect generic) are o structură fiinţială identică cu cea a faptei Evei. Nu cu a fiinţei Evei, ci cu a faptei Evei. Până în acel moment, „Cel rău”, care rezida în haos, în afara Oceanului de Lumină, nu avea habar de creaţia unui nou palier cuantic, de existenţa lui Adam sau a Evei. „Cel rău” avea propria sa vibraţie energetică, astfel că era incompatibil cu Edenul eteric, locul în Read More …

115 – „DEDUBLAREA” EDENULUI În Edenul eteric, orice gând, orice sentiment, orice vorbă şi orice faptă a protopărinţilor se materializau rapid, devenind reale la nivelul palierului cuantic respectiv. Adam avea capacitatea de a crea prin cuvânt, iar cuvântul este manifestarea sonoră a unor stări, sentimente şi gânduri. În acest context, devine evident faptul că orice stare negativă, orice fel de sentimente, gânduri sau vorbe rele din partea protopărinţilor puteau însemna o adevărată catastrofă. În Edenul eteric, protopărinţii nici nu aveau de ce să aibă sentimente sau gânduri rele, datorită faptului că, pe de-o parte, nu aveau de la cine învăţa aşa ceva, iar pe de altă parte, în structura lor aurică nu era loc decât pentru perfecţiune. Şi totuşi, la un moment dat, după o lungă umblare cu Dumnezeu, în pacea şi perfecţiunea începuturilor, în Edenul eteric s-a produs căderea în păcat a protopărinţilor. Se pare că totul a început de la un sentiment nepotrivit pe care, la un moment dat, l-a avut Eva. Acel sentiment nepotrivit a fost legat de neascultarea poruncilor Domnului Dumnezeu. Neascultarea poruncilor a avut la bază exercitarea liberului arbitru, pe care atât Adam şi Eva, cât şi toţi oamenii l-au primit de la Dumnezeu. În Read More …

114 – EDENUL ETRIC Cosmosul material, cu toate stelele şi galaxiile sale, cu supernovele şi găurile sale negre, s-a născut într-un Punct fix, care este situat chiar în centrul Terrei. Totodată, cosmosul se îndepărtează continuu de acest Punct Fix. Punctul Fix, imuabil, al universului este Dumnezeu, care fiinţează în Timpul Său, pe care-l putem denumi prezent continuu. Dumnezeu, Punctul Fix al universului, sălăşuieşte, etern identic cu Sine, în prezentul continuu, în care nu există schimbare şi devenire. Dumnezeu nu se schimbă niciodată. El fiinţează etern. Orice fiinţă care, prin propria sa alegere, se depărtează de Dumnezeu, continuă să existe, dar nu mai poate fiinţa împreună cu Dumnezeu, în Punctul Fix. De asemenea, nu mai poate fiinţa în timpul lui Dumnezeu – care este prezentul continuu. Depărtându-se, prin propria sa alegere, de Dumnezeu, orice fiinţă se depărtează atât spaţial (prin deplasarea spre roşu), cât şi temporal. Astfel, depărtarea spaţială are un corespondent temporal. Din punct de vedere temporal, orice fiinţă care se depărtează de Dumnezeu, se depărtează de prezentul continuu – Timpul etern al lui Dumnezeu. Depărtându-se de prezentul continuu, orice fiinţă din cosmos devine trecut. Cu cât o fiinţă se comportă diferit de Legile lui Dumnezeu (nu-I mai ascultă poruncile) Read More …

113 – MAMA TUTUROR ÎNTUNECIMILOR Savanţii moderni sunt de părere că la originea cosmosului s-a aflat o explozie iniţială, denumită Big Bang. Totuşi, dacă a existat, Big Bang-ul nu s-a produs la începutul absolut al existenţei cosmosului spiritual, ci doar la naşterea palierului cuantic material. Cosmosul spiritual a apărut cu mult timp înaintea apariţiei palierului material şi a Big Bang-ului. Locul în care a avut loc Bing Bang-ul – marea explozie iniţială -, este căutată degeaba în imensitatea spaţiului sideral. Big Bang-ul a avut loc exact în locul în care, actualmente, se află nucleul întunecat al Pământului fizic – mama tuturor întunecimilor. Nucleul întunecat al pământului fizic – denumit mama tuturor întunecimilor – este interfaţa unui tor întunecat (un cilindru spaţio-temporal), care face legătura cu alte dimensiuni şi paliere cuantice ale cosmosului, inclusiv cu haosul. Nucleul întunecat al pământului este chiar locul în care a avut loc Big Bang-ul, explozia iniţială, care a fost, mai degrabă, o implozie. În momentul în care s-a produs implozia iniţială, în interiorul nucleului au avut loc reacţii energetice ce s-au propagat în profunzime – în profunzimea torului întunecat. Chiar în momentul Big Bang-ului, din nucleul pământului fizic au început să fie emise razele de Read More …

112 – SINGURA PLANETĂ VIE La baza existenţei materiei se află, aşadar, o formă întunecată de energie. Fiind format din materie, Pământul material este interfaţa unei forme de energie întunecată. Contrapartea de energie întunecată a globului fizic terestru se aseamănă cu o imensă gaură neagră de formă sferică, a cărei circumferinţă se află la doar câţiva metri de scoarţa terestră. Chiar în mijlocul acestei găuri negre se află un nucleu, din care pornesc mii şi mii de raze de creaţie. Nucleul este mult mai întunecat decât corpul sferic al contrapărţii energetice a planetei. De aceea, nucleul este numit mama tuturor întunecimilor. Ceea ce diferenţiază structura aurică a pământului de cea a celorlalte planete – inclusiv a sorilor – este existenţa unei structuri aurice de formă globulară, ca un fel de plasă luminoasă. Această structură de formă globulară, ca un fel de plasă luminoasă, nu se află însă la nivelul cuantic al contrapărţii energetice (întunecate) a pământului material, ci la nivelul palierului cuantic eteric. La nivelul contrapărţii energetice a pământului material se află doar imensa gaură neagră. Nicio altă planetă din cosmos, inclusiv celelalte planete din sistemul nostru solar, nu are o structură eterică de formă globulară, similară cu a Terrei, Read More …

111 – GĂURI NEGRE, SORI, PLANETE În cosmos, din punct de vedere auric, există trei categorii principale de corpuri cereşti: găuri negre, sori şi planete. Toate celalte corpuri cereşti despre care vorbeşte ştiinţa modernă sunt metamorfoze ale acestora. Prima formă de manifestare a unui corp ceresc este gaura neagră. Tendinţa naturală a oricărei găuri negre din univers este de a deveni luminoasă. Procesul evolutiv al oricărui corp ceresc şi al cosmosului material în ansamblu este dinspre întuneric spre lumină. Treptat, o gaură neagră se transformă într-o nebuloasă. După o lungă perioadă de timp, din nebuloasă se nasc stelele şi sistemele planetare. Dacă o gaură neagră este formată din energie întunecată în proporţie de peste 99%, iar o planetă este formată din aproximativ 80 % energie întunecată, un soare – inclusiv soarele nostru – este format din cel puţin 51 % energie luminoasă şi 49% energie întunecată. Lumina înseamnă înţelepciune, iar întunericul înseamnă opusul acesteia: starea de inerţie şi de discontinuitate. Aceasta înseamnă că un soare este mult mai înţelept decât celelalte corpuri cereşti. Soarele sistemului nostru planetar este unul dintre cei mai înţelepţi din univers, iar lumina sa blândă asigură viaţa, în condiţii optime, pe planeta Pământ. Evoluţia unui soare Read More …

110 – RAZELE DE CREAŢIE Razele de creaţie au aspectul unor canale prin care circulă curenţi de energie întunecată. La ieşirea din nucleul întunecat al globului fizic, razele de creaţie nu au un diametru prea mare: nu depăşesc 30 de centimetri. Ele se lărgesc progresiv pe măsură ce se îndepărtează de pământ. La ieşirea din atmosferă, razele de creaţie nu depăşesc trei metri diametru, dar în spaţiul cosmic ating diametre impresionante, de mai mulţi kilometri. Cu cât se depărtează de globul terestru, razele de creaţie sunt mai mari şi mai ample. Spaţiul cosmic este străbătut de nenumărate raze energetice întunecate, ce fac legătura între nucleul pământului fizic şi toate corpurile cereşti. Fiecare rază de creaţie este unică, în sensul că prin ea se realizează o conexiune energetică între nucleul Pământului şi nucleul unui singur corp ceresc, fără a interfera cu altele. Fiecare rază are propria sa energie modulată informaţional; emite un anumit sunet, un anumit miros şi o anumită lumină întunecată (nota bene: evident, în lumea materială, lumina nu poate fi întunecată, dar din punctul de vedere discutat aici se poate concede că există o lumină de culoare neagră. Mai mult decât atât: lumina de culoare neagră are o radiaţie Read More …

109 – DEPLASAREA SPRE ROŞU Cosmosul material, pe care noi oamenii îl considerăm a fi imens, este ca o picătură de ulei într-un ocean infinit. Oceanul infinit este Sfera de Lumină, iar lumea materială este doar o enclavă în imensitatea acesteia. Savanţii afirmă că cosmosul material, numit şi „univers observabil” sau „orizont cosmologic”, se întinde până la limita de 25 miliarde de ani-lumină. Nu se poate cunoaşte mai mult despre dimensiunile universului, iar acest fapt se datorează nu atât limitărilor tehnologiei, cât mai ales legilor naturale ale cosmosului. Orice obiect cosmic, care trece dincolo de „orizontul cosmologic” îşi pierde luminozitatea datorită deplasării spre roşu cu o viteză de peste 90% din viteza luminii şi nu mai poate fi detectat, devenind invizibil. Undeva, pe cuprinsul cosmosului material, se află sistemul nostru planetar. Sistemul nostru planetar are în total 12 corpuri cereşti, care orbitează în jurul Soarelui. Dintre cele 12 corpuri cereşti, 9 sunt materiale (inclusiv Soarele), iar 3 sunt eterice, aşadar invizibile prin intermediul simţurilor materiale şi nedetectabile prin instrumentele tehnologice. Datorită demersurilor ştiinţei moderne, se cunosc foarte multe cu privire la cele 9 planete materiale; nu acelaşi lucru se poate spune despre cele trei planete eterice. Cele trei planete eterice Read More …

108 – ENERGIA DE INTENŢIE Dumnezeu, prin natura Sa, este continuitatea creaţiei. Principala particularitate a manifestării lui Dumnezeu este faptul că nu-şi distruge niciodată creaţia. Dacă ar produce, chiar şi indirect, discontinuitatea creaţiei, Dumnezeu s-ar manifesta în afara însuşirii Sale fundamentale – ceea ce nu este posibil. Dumnezeu a acordat tuturor fiinţelor, create de El Însuşi, o însuşire esenţială: capacitatea de a se manifesta în mod autonom, prin liberul arbitru. Prin liberul arbitru, toate fiinţele din cosmos au posibilitatea de a se manifesta după cum doresc, în bine sau în rău. Atunci când se manifestă în sensul continuităţii creaţiei, fiinţele sunt în acord cu Ordinea cosmică. Atunci când se manifestă în sensul discontinuităţii creaţiei, fiinţele din cosmos făptuiesc răul. În cazul oamenilor, liberul arbitru nu este doar o particularitate metafizică abstractă. Liberul arbitru este o particularitate concretă, care se exprimă, la nivelul structurii aurice, prin emiterea unei energii modulate informaţional. Cel care emite această energie modulată informaţional este chiar spiritul omului, de formă sferică, care la oamenii întrupaţi se află în zona pieptului. Energia emisă de spirit se numeşte pharismah (phar-ismah) şi poate fi definită drept energia voinţei spiritului. Spiritele oamenilor au fost create în Lumea fără formă, de Dumnezeu Read More …

107 – CONTINUITATEA A TOATE Fiinţele îngereşti se pot deplasa, orienta şi transcende palierele Terrei aurica în funcţie de poziţia lor metafizică faţă de cele trei Persoane ale lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. De asemenea, orice fiinţă omenească care este capabilă să se deplaseze în Terra aurica trebuie să ţină cont de poziţia celor trei Persoane. Principiul deplasării în Terra aurica constă în conştientizarea locului în care se află cele trei Persoane. Cel care se deplasează trebuie să-l aibă permanent în faţă pe Tatăl, în dreapta pe Fiul, în stânga pe Sf. Duh. Distanţele dintre cele trei persoane poartă numele de timp. Nici o fiinţă care nu conştientizează locul în care se află cele trei Persoane nu se poate deplasa în Terra aurica. Deplasarea în Terra aurica presupune orientarea în Timp – în funcţie de poziţia celor trei Persoane. Ceea ce înseamnă că dincolo de Terra aurica nu există Timp. Un cosmonaut care ar depăşi graniţele Terrei aurica – de exemplu, un cosmonaut care ar zbura cu o navă spaţială spre Marte – s-ar putea dezintegra sufleteşte şi spiritual pentru că n-ar mai fi conectat energetic la Dumnezu. I-ar putea supravieţui, într-adevăr, forma umanoidă, care ar fi animată Read More …

106 – PERPETUAREA CREAŢIEI Dumnezeu asigură continuitatea tuturor formelor din cosmos, inclusiv a formei umanoide, printr-o capacitate denumită Iubire. Iubirea este a doua Persoană a lui Dumnezeu. În al patrulea ciclu cosmic, Iubirea, a doua Persoană, s-a întrupat în lumea materială printr-o naştere imaculată, iar oamenii au numit-o Iisus Hristos. Capacitatea formei de a se menţine şi de a se păstra ca formă, în mod continuu, se numeşte Lumină. Lumina este a treia Persoană a lui Dumnezeu. Oamenii o numesc Sfântul Duh. Orice formă umanoidă din cosmos se poate menţine în stare de funcţionare doar prin acceptul şi cu aportul de energie al lui Dumnezeu-Iubire, a doua Persoană. Toate formele şi fiinţele care dispar din formă şi din fiinţă, o fac fără acceptul lui Dumnezeu-Iubire, a doua Persoană. Ele dispar cu de la sine putere, independent de Dumnezeu. Dumnezeu, Creatorul perpetuu al cosmosului, emite din Sine energia numită prezent continuu. Timpul a început să se deruleze începând de la păcatul originar al Primului Om, Shantiah, şi de la neascultarea poruncilor primului Înger răzvrătit, Hallshithan. De atunci, pentru oamenii întrupaţi care păcătuiesc, fiecare moment devine trecut – devine amintire. Fiecare om care păcătuieşte se conectează prin sintonie, instantaneu, primului om – Read More …

105 – RECICLE BIN Toţi Cei răzvrătiţi – „Cel rău”: oameni, fiinţe îngereşti sau spirite ale naturii – se pot conecta doar energiei mici, numită trecut. De aceea, în acest caz, ei sunt puterea mică. Pentru a se racorda la prezentul continuu, toţi Cei răzvrătiţi au nevoie de o energie mai mare. Această energie este emisă de oamenii încarnaţi. Cei răzvrătiţi nu se mai pot reconecta la Gândirea lui Dumnezeu din prezentul continuu decât prin oamenii încarnaţi şi doar atunci când oamenii se conectează la ceva petrecut în trecut. Când oamenii fac ceva rău, se conectează automat la trecut, repetând ce au făptuit cândva Cei răzvrătiţi. Prin erori comportamentale – denumite “căderi în ispite” -, oamenii încarnaţi intră în rezonanţă cu trecutul, cu amintitile Celor răzvrătiţi. În fond, oamenii intră în rezonanţă cu amintirile reziduale ale cosmosului, cu ceea ce se află în recycle bin de la nivelul megacalculatorului care este cosmosul. Prin această conexiune, Cei răzvrătiţi fac din om puterea mare. Oamenii, ca putere mare, asigură viitorul şi continuitatea puterii mici, care, în acest caz, sunt Cei răzvrătiţi. Oamenii sunt cei care cheamă la viaţă şi asigură continuitatea Celor răzvrătiţi, prin reconectarea la energia numită trecut, în urma făptuirii Read More …

104 – PREZENTUL CONTINUU Dumnezeu (format din cele trei Persoane nedespărţibile: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Sfântul Duh) gândeşte Binele, iar apoi îl transformă în Sunet. Dumnezeu gândeşte, are un Plan, pe care-l spune prin Sunet – prin Vorbire Dumnezeiască – către tot cosmosul. Deocamdată, doar Fiii Luminii pot percepe Vorbirea lui Dumnezeu şi pot cunoaşte Planul. De aceea, Dumnezeu vorbeşte fiecărui Fiu al Luminii, secundă de secundă – ceea ce înseamnă că există o comunicare continuă a lui Dumnezeu cu fiecare Înger al Său. În acest mod, Fiii Luminii cunosc permanent fiecare detaliu al Planului lui Dumnezeu. Istoria cosmosului se desfăşoară după principiul putere mare – putere mică. Dumnezeu este Puterea mare; de fapt, Dumnezeu este Puterea Supremă. Ca Putere Supremă, Dumnezeu emite o energie numită prezentul continuu. Deşi Dumnezeu se manifestă doar ca prezent continuu, în cosmos energia Sa se manifestă ca viitor. Cosmosul există datorită faptului că energia prezentului continuu se manifestă ca energie numită viitor. Doar energia numită prezent continuu poate asigura continuitatea creaţiei. Ca energie, prezentul continuu atrage trecutul. Prezentul continuu este, în acest caz, puterea mare, iar trecutul este puterea mică. Astfel, puterea mare atrage puterea mică, energia mare atrage energia mică. Aşadar, energia mare, care Read More …

103 – HAOSUL În primul ciclu al cosmosului exista o singură categorie de îngeri şi de spirite ale naturii – denumită Fiii Flăcării -, care trăia în pax divina. Exista, de asemenea, o singură categorie de oameni – androginii primei generaţii. După rebeliunile succesive din primul şi din cel de-al doilea ciclu, atât oamenii, cât şi îngerii s-au scindat (ceea ce va fi spus despre îngeri este valabil şi pentru spiritele naturii). Cei care au continuat să respecte poruncile lui Dumnezeu au rămas în pacea divină. Ei au continuat să se numească Fii ai Flăcării sau Fii ai Luminii. În schimb, cei care s-au răzvrătit împotriva planului lui Dumnezeu – oameni, îngeri sau spirite ale naturii -, şi-au schimbat orientarea „ideologică” şi înfăţişarea. În momentul rebeliunii, îngerii, spiritele naturii şi oamenii au devenit Fii ai întunericului sau „Cel rău” – într-un fel, se poate spune că au devenit o fiinţă colectivă, care manifestă la unison aceleaşi caracteristici fiinţiale şi „ideologice”. „Cel rău” nu-şi poate menţine singur forma umanoidă a corpului duh, datorită faptului că se află în afara legilor lui Dumnezeu – a Ordinii cosmice. Pentru a se putea menţine în cosmos, „Cel rău” trebuie să fure neîncetat energie (Lumina Read More …

102 – A DOUA REBELIUNE În răstimpul perioadei de nemanifestare, tot ce exista în Oceanul de Lumină – şi, implicit, în palierul cuantic Hetithet – a dispărut. Îngerii şi spiritele naturii s-au retras în Oceanul de Sunet şi în Oceanul de Miros. La rândul ei, marea majoritate a oamenilor primei generaţii a fost retrasă din Oceanul de Lumină. Fireşte, oamenii retraşi au continuat să existe ca spirite, dar şi-au pierdut corpul duh de formă umanoidă. Din motive diferite, au supravieţuit două mari categorii de oameni ai primei generaţii. Prima categorie a fost formată din Shantiah şi din oamenii primei generaţii care l-au urmat. Numărul lor total nu depăşea 800 de persoane. Ei au reuşit să-şi păstreze corpul duh prin procesul de asociere cu Hallshithan. Prin asocierea cu Hallshithan, corpurile duh ale lui Shantiah şi ale celor aproximativ 800 de oameni primordiali ai întunericului s-au întunecat, devenind aparenţe sau umbre lipsite de viaţă divină. Despre ele se poate spune că n-au mai fost vii. Datorită faptului că, în urma răzvrătirii, duhul lor s-a întunecat, ei sunt numiţi oameni primordiali ai întunericului – sau, pe scurt, Primordiali ai întunericului. Deşi n-au mai fost vii, Primordialii întunericului au continuat să existe în cosmos Read More …

101 – PRIMA REBELIUNE Oamenii primei generaţii erau aşadar formaţi doar din spiritul creat de Dumnezeu şi din corpul duh. Toţi erau androgini. Corpurile duh ale primei generaţii de oameni au fost create prin aportul energetic al tuturor îngerilor şi spiritelor naturii. Într-un fel, se poate spune că ele au fost create din emisiile energetice ale tuturor celor 500 de naţiuni îngereşti. Ele erau Haituna – erau constituite din tot ce exista în acel moment pe Hetithet (acest principiu de formare al trupurilor de formă umanoidă s-a transmis de-a lungul tuturor metamorfozelor cosmice). O lungă perioadă de timp, oamenii primei generaţii, în frunte cu Shantiah, au convieţuit în pax divina, alături de îngeri şi de spiritele naturii. Totuşi, la un moment dat, s-a produs prima disfuncţionalitate, prin revolta simultană a primului om, Shantiah şi a doi din cei 21 de Îngeri Puri ai Temeliei. Atât primul om, Shantiah, cât şi cei doi Îngeri puri, n-au mai respectat poruncile lui Dumnezeu, Tatăl universului. Iniţial, Shantiah a dorită să obţină ceea ce nu era posibil în acel moment, astfel că a început să emită intenţii (pharismah) întunecate, stârnind împotrivirea tuturor naţiunilor de îngeri – care erau în număr de 500. Îngerii au Read More …

100 – PAX DIVINA înaintea formării cosmosului actual, denumit Oceanul de Lumină, au existat Oceanul (Sfera) de sunet şi Oceanul (Sfera) de miros. În Oceanul de Sunet, fiinţa, singur, Dumnezeu Tatăl. În Oceanul de Miros s-a născut Dumnezeu Iubirea (Fiul: Iisus Hristos). În Oceanul de Lumină, s-a manifestat, pentru prima oară, a treia Persoană a lui Dumnezeu, Sfântul Duh – care este Lumina. La fel ca Dumnezeu Iubirea (Iisus Hristos), Sfântul Duh exista dintotdeauna, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dar El s-a manifestat pentru prima oară în Oceanul de Lumină. Tot ce va fi spus de acum înainte se referă la Oceanul de Lumină propriu-zis. În Oceanul de Lumină a avut loc, la fel ca în cosmosurile anterioare, o creaţie ex nihilo, în care au apărut, succesiv, Întocmirile, lumile (palierele cuantice) şi fiinţele. Într-un fel, se poate spune că Dumnezeu Unicul a creat Oceanul de Lumină, manifestându-se ca a treia Persoană – Sfântul Duh. Dumnezeu a creat Oceanul de Lumină prin Cuvânt; Dumnezeu a zis: „să fie Lumină”. Vechiul Testament începe descrierea Facerii prin manifestarea Luminii (Dumnezeu a zis: să fie Lumina…), făcând abstracţie de ceea ce s-a petrecut anterior acestui moment. Lumina despre care aminteşte Vechiul Testament nu Read More …

99 – PRIMUL ELEMENT Pentru a înţelege subiectele trecute succint în revistă în paginile anterioare, se impune o comparaţie cu ceea ce se petrece, actualmente, în lumea materială. Să spunem că, la originea cosmosului se află un singur element chimic. Acesta este oxigenul – O. Din oxigenul primordial s-a format un al doilea element chimic, hidrogenul – H. Din combinaţiile O cu H s-a format al treilea element chimic, carbonul – C. Din aceste trei elemente principale s-a format, în urma unor reacţii chimice, tot ce există. Să ne imaginăm acum că oxigenul originar este, el însuşi, o fiinţă îngerească. Această fiinţă are o putere extraordinară: se poate manifesta atât în formă umanoidă (ca individualitate sau, mai exact spus, ca persoană), cât şi în formă neumanoidă, ca energie. În acest context, se poate spune că oxigenul din cosmos este manifestarea unui înger, iar particulele de oxigen risipite în cosmos sunt părticele din trupul său. În prima sa fază, oxigenul a fost o energie. Într-o bună zi, sub acţiunea Creatorului, esenţa oxigenului s-a coagulat, formând un reprezentant al său cu o formă umanoidă. Din acel moment, oxigenul s-a manifestat în cosmos atât ca energie, cât şi ca fiinţă de formă umanoidă. Read More …

98 – OCEANUL DE MIROS În momentul în care spiritele naturii şi îngerii au ajuns la maturitatea necesară comuniunii perfecte cu Dumnezeu – au fost toţi în unu şi unu în toţi -, s-a format al doilea cosmos, Oceanul de Miros. La fel ca Oceanul de Sunet, Oceanul de Miros a avut trei manifestări principale, care s-au format succesiv. La început a fost Oceanul de Sunet al mirosului (care nu trebuie confundat cu Oceanul de Miros al sunetului), apoi Oceanul de Miros al mirosului şi Oceanul de Lumină al mirosului (Toate aceste denumiri atipice încearcă să desemneze forme existenţiale total diferite de cele care există în lumea materială; dacă pentru termenii de sunet şi lumină există reprezentări clare în lumea materială, termenul de miros este total atipic). În Oceanul de Miros, creaţia s-a desfăşurat independent de cosmosul anterior – a fost o creaţie ex nihilo. Mai întâi, Dumnezeu a creat Întocmirile, apoi a creat locuinţele (lumile) şi, ulterior, a creat spiritele naturii şi îngerii. Fiinţele din Oceanul de Miros au fost altele decât cele din Oceanul de Sunet: alte făpturi, altă geneză, desfăşurată însă după acelaşi pattern. În momentul atingerii deplinei comuniuni cu Dumnezeu, fiinţele dintr-un ocean – spirite ale Read More …

97 – SUFLETUL ÎNTOCMIRILOR O singură Lume din Oceanul de Sunet este infinită, în sensul că se poate extinde în funcţie de dorinţele locuitorilor de acolo. Spiritele naturii pot crea tot ce doresc prin intermediul vorbirii – sunetului. Ceea ce spun, se realizează instantaneu. Fiecare membru al comunităţii poate crea la infinit Întocmiri, plante sau forme de relief, astfel că respectivul membru se poate manifesta atât în întocmiri, ca energii, cât şi ca fiinţe individuale, în trupuri de forme umanoide. Cele mai importante spirite ale naturii, cele mai impunătoare – ca putere şi tărie – sunt cele care au apărut chiar la începutul existenţei Oceanului de Sunet. Ele sunt Protopărinţii celorlalte spirite ale naturii. La un moment dat, în interiorul Oceanului de Sunet, Dumnezeu a creat două oceane (sfere) secundare, corespunzătoare mirosului şi luminii, care pot fi denumite Oceanul de Miros al sunetului şi Oceanul de Lumină al sunetului. Ele nu sunt cosmosuri distincte, ci doar reflectări ale Oceanului de Sunet. Cele două oceane secundare s-au format după principiul Oceanului de Sunet. Locuinţele – sferele sau lumile – din Oceanul de Miros al sunetului s-au format din manifestările (emanaţiile) energetice ale spiritelor naturii de sunet. Totuşi, locuinţele – lumile – Read More …

96 – OCEANUL DE SUNET Înaintea manifestării cosmosului, exista doar Dumnezeu, care este unic. Dumnezeu este fără formă, etern şi infinit, neschimbător. El rămâne imuabil în beatitudinea Fiinţei Sale, oricât de multe universuri succesive ori simultane ar crea. La început, Dumnezeu fiinţa singur în propria Sa Esenţă, iar de jur împrejurul Său fiinţa Nimicul. Este greu de inţeles sub ce formă se prezenta Nimicul. Despre Nimic se poate vorbi doar folosindu-se negaţii, iar pentru a-l desemna într-un mod comprehensibil se poate vorbi doar despre absenţa principalelor determinaţii ontologice cunoscute: nu exista formă, nu exista substanţă, nu exista energie. Nu exista lumină şi nu exista întuneric. Nimicul poate fi considerat drept o extensie interioară a lui Dumnezeu – ceea ce înseamnă că, înaintea formării cosmosului, Dumnezeu umplea cu Fiinţa Sa Nimicul. Pentru a desemna Nimicul, filosofii latini au folosit cuvântul Neant – Nec Antem: Nimic Înainte. La un moment dat, Dumnezeu, care este fără formă şi infinit, a emis un Gând – care poate fi considerat, mai degrabă, o Intenţie. Acesta a fost Gândul cel Bun – primul gând emis de Dumnezeu Unicul, în imensitatea Fiinţei Sale. Gândul cel Bun emis întru începuturi de către Dumnezeu Unicul s-a manifestat ca o Read More …

95 – IUBIREA INFINITĂ, CARE ESTE HRISTOS A doua Persoană a lui Dumnezeu este Iubirea Infinită. Dumnezeu-Iubirea infinită s-a întrupat în lumea materială, făcându-se om. Oamenii au numit-o Iisus Hristos. Dumnezeu-Iubirea Infinită care s-a întrupat ca Iisus Hristos, poate să fie alături de Tatăl şi, simultan, poate să se afle (şi să fie observată de oameni, spirite ale naturii sau îngeri) oriunde în cosmos, pe oricare palier, în oricâte locuri doreşte. Ea poate fi observată într-o infinitate de locuri, simultan. Această caracteristică fiinţială a celei de-a doua Persoane este numită aseitate. Atunci când iese sau intră întru Dumnezeu-Tatăl (în cazul în care Trei devin Unu pentru scurt timp), Dumnezeu-Iubirea o face prin partea dreaptă, puţin în spate. Dumnezeu-Iubirea nu stă niciodată pe aceeaşi linie cu Dumnezeu-Tatăl, ci puţin în spate, în partea dreaptă. Iubirea, care este a doua Persoană, nu vorbeşte niciodată neîntrebată, ci doar atunci când Dumnezeu-Tatăl se întoarce spre ea. Când Dumnezeu-Tatăl manifestă Sfera de Foc, Iubirea Infinită îi temperează Sfânta Mânie. Iubirea Infinită are o înfăţişare relativ identică cu a Tatălui, doar că pare mai tânără. Chipul Tatălui este adesea încordat, cu două cute ce se întrezăresc între sprâncene: Tatăl tuturor fiinţelor din cosmos Lucrează Neîncetat şi Read More …

94 – DUMNEZEU, PUNCTUL FIX, IMUABIL Primele imagini din cronica akasha ale lui Dumnezeu Tatăl ca Fiinţă de formă umanoidă, provin din epoca imediat ulterioară formării Oceanului de Miros, iar descrierea poate fi făcută doar în funcţie de parametrii omeneşti aflaţi astăzi în uz. Locul în care se află Dumnezeu Tatăl, ca Persoană de formă umanoidă, poate fi poziţionat spaţial chiar în centrul Terrei aurica, care corespunde cu centrul Pământului fizic – dar situat pe un alt palier cuantic. Se poate spune că, spaţial, centrul Pământului este situat chiar în locul în care, pe un alt palier cuantic, se află Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Tatăl a făcut doar un singur pas în interiorul Oceanului de Lumină şi a rămas, imuabil, în acel Loc. Dumnezeu Tatăl nu se mişcă niciodată, El rămâne în propria Sa Nemişcare. Dumnezeu Tatăl este Punctul Fix, Imuabil al cosmosului. Toţi ceilalţi – lumile, fiinţele – se mişcă, dar Dumnezeu Tatăl rămâne în propria Sa Nemişcare. De aceea, Dumnezeu Tatăl este Singurul Viu, care Lucrează Continuu şi nu se Opreşte Niciodată. Dumnezeu Tatăl Lucrează Permanent şi Foarte Repede şi nu Oboseşte Niciodată. Dumnezeu Tatăl este Izvorul de Lumină, care atrage totul – lumi şi fiinţe. Tot ce există Read More …

93 – OCEANUL DE LUMINĂ După dispariţia din formă a Gândurilor rele, Dumnezeu Tatăl a născut din Sine o Fiinţă, care nu este Gând, ci este Vie ca şi El Însuşi. Această Fiinţă este a doua Persoană a Sfintei Treimi. Numele Ei este Iubirea Infinită. A doua Persoană a Sfintei Treimi, Iubirea Infinită, născută din Dumnezeu Tatăl are, de asemenea, formă umanoidă. Prin natura Sa, Iubirea Infinită nu poate aduce prejudicii creaţiei. Anterior acestei etape, Iubirea nu exista în cosmos. Exista doar Sfinţenia, care este atributul fundamental al lui Dumnezeu Tatăl. Când s-a născut Iubirea Infinită, a apărut un alt cosmos. Noul cosmos este numit Oceanul de Miros. Oceanul de Miros este o sferă imensă, situată pe un alt palier cuantic decât Oceanul de Sunet. Totuşi, Oceanul de Miros se prezintă ca o enclavă în Oceanul de Sunet – ca o picătură de ulei pe un ocean infinit. Tot ce s-a petrecut înaintea naşterii celei de-a doua Persoane, care este Iubirea Infinită, a avut loc în interiorul Oceanului de Sunet. Nici una dintre fiinţele care există astăzi în cosmos – îngeri, spirite ale naturii, oameni – nu a fost contemporană cu evenimentele primordiale, astfel că nu are amintirea a ceea Read More …

92 – LUMINA DE LA ÎNCEPUTURI Înaintea manifestării cosmosului exista doar IŞŞ, Dumnezeu nemanifestat, care nu avea formă. El exista în Sine, în beatitudinea Fiinţei Sale. Iniţial, Dumnezeu nemanifestat a creat cosmosul în Gândirea Sa, la nivel de Intenţie. Intenţia manifestată de Gândirea lui Dumnezeu a creat Sunetul. Prin Sunet s-a format o imensă Sferă. Datorită faptului că manifestarea Gândirii lui Dumnezeu a avut ca formă de expresie Sunetul, îngerii desemnează această sferă prin denumirea Oceanul de Sunet. Oceanul de Sunet era ceva exterior lui Dumnezeu Unicul (IŞŞ), dar totodată, Dumnezeu se manifesta în fiecare părticică a sa. În interiorul Oceanului de Sunet, IŞŞ, Dumnezeu Unicul s-a manifestat pe sine însuşi ca Persoană – (Hauti) -, fără a înceta să fie ceea ce este. Prima formă în care s-a manifestat Dumnezeu Unicul a fost cea de stea – de spirit. A doua formă în care s-a manifestat Dumnezeu Unicul a fost forma umanoidă. De aceea, forma umanoidă este forma standard a tuturor fiinţelor create ulterior de Cel Unic. Într-un fel, se poate spune că Dumnezeu fără formă s-a manifestat pe Sine Însuşi într-o altă ipostază, ca Fiinţă de formă umanoidă. Aşadar, nu oamenii au fost primele fiinţe care s-au manifestat Read More …

91 – LA ÎNCEPUT La temelia existenţei cosmosului şi a tuturor făpturilor de pe întinsul său, se află Unicul Dumnezeu. Unicul Dumnezeu este Creatorul a tot ce există. Unicul Dumnezeu, Creatorul a tot ce există, este Infinit şi Etern. Unicul Dumnezeu se manifestă în două ipostaze distincte: ca Dumnezeu nemanifestat şi ca Dumnezeu Tatăl. Prima ipostază a lui Dumnezeu este incognoscibilă. Dumnezeu nemanifestat sălăşuieşte, Identic cu Sine, în Sfera Sa. Fiinţele din lumea eterică îl desemnează pe Dumnezeu nemanifestat prin numele IŞŞ. A doua ipostază a lui Dumnezeu este numită Hauti de către fiinţele din lumea eterică. Hauti este Dumnezeu-Tatăl – singurul aspect ce poate fi cunoscut de oameni. Fiinţele din lumea eterică afirmă că IŞŞ se manifestă ca Hauti, fără a înceta să fie ceea ce este (fără a înceta să fie IŞŞ). La începutul manifestării cosmosului, IŞŞ, Dumnezeu Unicul, care este etern şi fără formă, s-a manifestat ca spirit. Ulterior, Dumnezeu Unicul s-a manifestat într-o formă umanoidă. Ca fiinţă de formă umanoidă, Dumnezeu Unicul a creat tot ce există. Astfel, în cosmosul manifestat, Dumnezeu Unicul, denumit IŞŞ, a devenit Hauti – Dumnezeu Persoană. Dumnezeu Persoană este aşadar o Fiinţă de formă umanoidă, care sălăşuieşte imuabilă în propria Sa Read More …

90 – POMENIREA MORŢILOR O altă lucrare tainică realizată în cadrul bisericii creştine se produce în Sâmbăta morţilor, când are loc o acţiune aurică de mare amploare. Fundamentul acestei lucrări tainice este manifestarea celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi – Sfântul Duh. Prin cea de-a treia Persoană, Sfântul Duh, a fost creat tot ce există. Sfântul Duh se manifestă sub două aspecte distincte: primul aspect este cel de Persoană, iar al doilea aspect este sub forma unei energii care se manifestă ca o limbă roşiatică. Ca Persoană, Sfântul Duh se manifestă foarte rar. Sfântul Duh se manifestă cel mai adesea sub forma de energie. Evenimentul rarisim al manifestării Sfântului Duh ca Persoană, se produce în cadrul slujbelor din Sâmbăta morţilor – atunci când are loc pomenirea tuturor morţilor. Într-un anumit moment al slujbei din Sâmbăta morţilor, din miile de steluţe strălucitoare ce circulă prin linia divină a unei biserici, se întrupează o făptură desăvârşită – atât ca formă, cât şi ca strălucire. Această făptură este Persoana Sfântului Duh. Modul de formare a Persoanei Sfântului Duh este imposibil de descris în cuvinte. Această manifestare este o minune chiar şi pentru îngeri. Procesul de manifestare a Persoanei Sfântului Duh se produce Read More …

89 – BISERICA Efectele activităţii lui Iisus Hristos Cel Viu în Trupul de Slavă reverberează în lumea materială, mai ales prin intermediul Bisericii creştine, care reprezintă contrapartea văzută a Comunităţii nevăzute din lumea eterică. Iar temelia materială o constituie, fireşte, lăcaşurile de cult – mai ales, cele ortodoxe şi catolice. Dintre toate clădirile de pe suprafaţa pământului, lăcaşurile de cult sunt cele mai impunătoare din punctul de vedere al structurii aurice. Toate lăcaşurile de cult au însemne aurice unice. Însemnele aurice sunt date la târnosire. Există însă diferenţe notabile între lăcaşurile de cult. Astfel, privite de la distanţă, bisericile catolice par a fi învăluite într-un strat auric de culoarea metalului topit, în timp ce bisericile ortodoxe par a fi învăluite într-un strat auric de culoare argintie. Stratul auric ce învăluie bisericile creştine ca o imensă cupolă protectoare este format din norişori coloraţi, melodioşi şi parfumaţi, la fel cum, uneori, un vârf solitar de munte este învăluit într-un nor ce străluceşte în bătaia soarelui. În centrul fiecărei biserici – fie ortodoxă, fie catolică – trece un fir de lumină argintie, ca o linie laser, cu o grosime de aproximativ 50 de centimetri. Aceasta este linia divină a fiecărei biserici. Ea se Read More …

88 – LUMINA HARULUI Corpul haric al plaselor mesianice învăluie structura aurică ca o cupolă aurie doar în momentele în care un om pronunţă Numele lui Iisus Hristos sau se roagă în sens creştin (orice altă formă de rugăciune, de exemplu folosirea unor mantre sau silabe sacre preluate din alte religii nu au efect; de fapt au efect contrar). El persistă doar pe durata rugăciunii sau a rostirii Numelui lui Iisus Hristos, după care se stinge. Fireşte, dacă un om pronunţă des Numele lui Iisus Hristos, corpul său haric al plaselor mesianice persistă mai mult, iar influenţa sa este mai profundă. În schimb, la oamenii care pronunţă rar Numele lui Iisus Hristos, corpul haric al plaselor mesianice persistă doar câteva secunde. Dacă un singur om îşi formează corpul haric al plaselor mesinice prin rugăciune şi, implicit, prin rostirea Numelui lui Isus Hristos, cei cu care intră în contact auric pot beneficia, prin rezonanţă – prin sintonie sau prin inducţie – de formarea instantanee a propriilor plase mesianice. Un circuit oscilant deschis care vibrează ca un diapazon – iar omul este un astfel de circuit oscilant deschis – îl determină şi pe cel din apropierea lui să vibreze ca un diapazon. Read More …